Decizia ÎCCJ nr. 43/2026 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție 52. Prealabil analizării în fond a problemei de drept supuse dezbaterii trebuie să se verifice dacă, în raport cu întrebările formulate de titularul sesizării, sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, așa cum rezultă acestea din textele normative care asigură cadrul legal al declanșării acestei proceduri. ... 53. Astfel, conform dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă: „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“ ... 54. Cumulativ, art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că: „Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților“. ... 55. Din analiza dispozițiilor legale mai sus evocate rezultă că deschiderea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, concomitent, următoarele condiții: – existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... – ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... – chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate; ... – Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra respectivei chestiuni de drept, iar aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 56. Examinarea condițiilor în care poate fi declanșat prezentul mecanism de unificare a practicii judiciare pune în evidență faptul că, în cazul concret al sesizării de față, doar unele dintre cerințele legale mai sus enunțate se verifică. ... 57. Astfel, se constată că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost făcută de Tribunalul Olt - Secția I civilă, învestit cu soluționarea apelului formulat împotriva Sentinței civile nr. 2.407 din 28 mai 2024, pronunțată de Judecătoria Slatina în Dosarul nr. 165/311/2024, într-un litigiu de fond funciar, tribunalul având competența de a judeca acest litigiu în ultimă instanță, potrivit art. 95 pct. 2 din Codul de procedură civilă, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, întrucât, în materia în care a fost promovată acțiunea, hotărârile pronunțate sunt supuse exclusiv apelului, așa cum rezultă din interpretarea coroborată a art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, și a art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, decizia fiind astfel definitivă, în raport cu dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 teza întâi din Codul de procedură civilă. ... 58. Sunt îndeplinite, așadar, condițiile referitoare la existența unei cauze aflate în curs de judecată, în competența legală a unui complet de judecată al tribunalului, învestit să judece litigiul în ultimă instanță. ... 59. Totodată, din verificările efectuate se constată că este întrunită și cerința ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunilor de drept enunțate și să nu fie învestită cu soluționarea unui recurs în interesul legii cu acest obiect. ... 60. În concluzie, în cauză sunt îndeplinite condițiile de ordin procedural prevăzute de art. 519 alin. (1) din Codul de procedură civilă, urmând ca, în continuare, să se analizeze și să se stabilească dacă problemele de drept în discuție reprezintă veritabile chestiuni de drept și dacă acestea au caracter de noutate. ... 61. Cu referire la cerința ivirii unei chestiuni de drept de care depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată se constată că legiuitorul a instituit o dublă condiționare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept, iar, pe de altă parte, să fie probată legătura necesară dintre dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea cauzei pe fond. ... 62. În ceea ce privește primul aspect, în mod constant în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a subliniat că, pentru a se putea vorbi de existența unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept supusă dezbaterii să fie una veritabilă, să prezinte o dificultate suficient de mare legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare. ... 63. Cu alte cuvinte, chestiunea de drept trebuie să fie una reală, iar o atare calificare există numai atunci când norma de drept supusă discuției este îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară, fiind susceptibilă, în atari condiții, să constituie izvorul unor interpretări divergente și, în consecință, al practicii neunitare. ... 64. Așadar, nu orice chestiune de drept poate fi supusă interpretării prin acest mecanism de unificare jurisprudențială, ci numai acelea care ridică problema precarității textelor de lege, a caracterului lor dual și complex. În caz contrar, rolul instanței supreme ar deveni unul de soluționare directă a cauzei aflate pe rol și ar neutraliza rolul instanței legal învestite, acela de a judeca în mod direct și efectiv procesul, rol consacrat constituțional. Instanța supremă nu poate fi învestită, în cadrul acestei proceduri, cu interpretarea și aplicarea legii în scopul soluționării efective a cauzei aflate pe rol, atribut care se impune cu necesitate să rămână în sfera de competență exclusivă a instanței de judecată legal învestite cu soluționarea procesului. ... 65. Pe de altă parte, caracterul veritabil al chestiunii de drept trebuie să rezulte din încheierea de sesizare pronunțată de instanța de trimitere, întrucât completul de judecată învestit cu soluționarea pricinii este cel dintâi ținut să stabilească dacă există o problemă de interpretare în legătură cu textul de lege pe care îl aplică raportului juridic litigios, care să prezinte o dificultate sub aspectul lămuririi înțelesului și sensului aplicării sale, de natură să genereze riscul unor dezlegări diferite ulterioare în practica judiciară. ... 66. Raportat la cauza pendinte se constată că niciuna dintre cele două chestiuni de drept care fac obiectul sesizării nu îndeplinește cerința esențială de a fi o veritabilă problemă de drept, care să necesite rezolvarea de principiu în procedura hotărârii prealabile, din verificarea încheierii din 1 iulie 2025 pronunțate în Dosarul nr. 165/311/2024, prin care s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultând că aceasta nu cuprinde o motivare a îndeplinirii acestei condiții de admisibilitate, instanța de trimitere mărginindu-se la a expune doar diferitele variante posibile de interpretare a dispozițiilor legale în discuție, așa cum rezultă acestea din cuprinsul susținerilor formulate de părțile din cauza pe care o are de soluționat, precum și din propria analiză pe care o face cu privire la normele menționate. ... 67. Astfel, prin cea dintâi întrebare, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă terenul aferent construcțiilor la care se referă art. 24 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, teren având categoria de folosință curți-construcții, este obligatoriu să fie situat în intravilanul localității sau poate fi situat și în extravilanul acesteia. ... 68. Cu referire la aceasta se constată, sub un prim aspect, că instanța de trimitere nu a prezentat argumentele care susțin caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la cele două interpretări diferite prezentate în cuprinsul sesizării și nici nu a arătat în ce constă dificultatea de a-și însuși o anumită interpretare și măsura în care acesta depășește obligația ce îi revine în mod obișnuit de a interpreta și aplica legea în cadrul litigiului pe care îl are de soluționat, nedemonstrând astfel necesitatea de a apela la mecanismul de unificare a practicii judiciare. Or, împrejurarea că părțile din proces au opinii divergente cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor legale supuse interpretării sau că instanța însăși le interpretează în altă manieră decât cea prezentată de părți nu este de natură a demonstra dificultatea acestei operațiuni logico-juridice și nu justifică doar prin ea însăși declanșarea mecanismului hotărârii prealabile. ... 69. Sub un alt aspect, raportat la conținutul clar și neechivoc al normei de drept supuse interpretării, se reține că problema pusă în discuție nu poate fi considerată o chestiune de drept reală și veritabilă, aptă să necesite cu pregnanță un răspuns pe calea hotărârii prealabile, în absența căruia să existe temerea unei interpretări divergente, fiind evident pentru orice interpret al dreptului că, în absența oricărei condiționări a legii din perspectiva regimului urbanistic al terenurilor (intravilan și extravilan), art. 24 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu poate fi interpretat restrictiv, ca referindu-se exclusiv la terenurile curți-construcții situate în intravilan, ci în sensul că prevederile sale se aplică tuturor terenurilor cu această categorie de folosință, indiferent dacă sunt situate în intravilan sau în extravilan, atât timp cât sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute la literele a) -c) ale acestuia. ... 70. Simpla lecturare a textului legal în discuție pune în evidență faptul că singurul criteriu relevant folosit de legiuitor pentru a determina obiectul normei este categoria de folosință (curți-construcții), iar nu amplasamentul administrativ-urbanistic al terenului, astfel că a interpreta textul în sensul că acesta se referă doar la terenurile situate în intravilanul localităților înseamnă a adăuga o condiție pe care legea nu a prevăzut-o, ceea ce nu poate fi acceptat. ... 71. Ca urmare, nu se poate pretinde, în mod rezonabil, că norma legală cu un astfel de conținut este una neclară, lacunară, dificil de a-i fi deslușit înțelesul, întrucât ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. ... 72. Practica judiciară cristalizată în aplicarea acestui text legal, deși nu este una consistentă (tipologia cauzei și problemele posibil generate de aplicarea legii în cazul concret dedus judecății fiind rar întâlnite), relevă întocmai această modalitate de abordare și rezolvare a chestiunii de drept în discuție, instanțele reținând că, pentru ipoteza constituirii dreptului de proprietate reglementată de alin. (3) al art. 24 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, condiția ca terenul să fie situat în intravilan, deși prevăzută ca atare în forma inițială a articolului de la data introducerii sale prin Legea nr. 231/2018, a fost eliminată de legiuitor, în evoluția reglementării, încă de la momentul modificărilor aduse textului legal în discuție prin Legea nr. 87/2020. Or, acolo unde legiuitorul a prevăzut inițial o condiție, iar ulterior a eliminat-o în mod expres, instanța nu poate face o interpretare contrară voinței acestuia. ... 73. Și opiniile exprimate la nivel teoretic sunt orientate, în marea lor majoritate, către soluția adoptată în practică, judecătorii din cadrul instanțelor care au înaintat puncte de vedere cu privire la problema de drept în discuție apreciind că norma legală supusă interpretării reflectă cu suficientă claritate intenția legiuitorului de a nu mai face nicio distincție între terenurile intravilane și extravilane aferente construcțiilor edificate de fostele entități cooperatiste, singura condiție impusă pentru ca acestea să poată face obiectul constituirii dreptului de proprietate în favoarea actualilor proprietari ai construcțiilor respective fiind aceea ca terenul să aibă categoria de folosință curți-construcții și, bineînțeles, să fie întrunite și celelalte cerințe cumulative reglementate la literele a) -c) . ... 74. Opinia teoretică minoritară, în argumentarea căreia se susține că, atât timp cât prevederile alin. (1) fac referire expresă la „terenurile situate în intravilanul localităților“, și alin. (3) trebuie interpretat în sensul că se referă la terenurile aferente construcțiilor, având categoria de curți-construcții, situate tot în intravilanul localităților, nu are aptitudinea de a demonstra că problema de drept prezintă vreun grad de dificultate, în condițiile în care analiza ce stă la baza acesteia nu a avut în vedere că obiectul de reglementare al celor două norme este diferit. ... 75. Astfel, în timp ce alin. (1) reglementează situația terenurilor atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, alin. (3) se referă la terenurile pe care înseși fostele entități cooperatiste au edificat construcții care, având și alte destinații decât cea de locuință sau anexe gospodărești, puteau fi situate și în extravilanul localităților. Or, pentru a rezolva situația juridică a terenurilor pe care sunt amplasate astfel de construcții, legiuitorul a eliminat condiția referitoare la situarea acestora în intravilan, fiind evident că, atât timp cât ipotezele normative ale celor două alineate ale art. 24 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt diferite, sfera de aplicare a dispozițiilor alin. (3) nu poate fi limitată la terenurile având categoria de folosință curți-construcții situate în intravilan, în lipsa unei prevederi exprese a legii în acest sens. ... 76. Prin urmare, se constată că dispozițiile legale vizate de sesizare sunt clare și neechivoce, iar, câtă vreme problema de drept și-a clarificat înțelesul, fiind tranșată de instanțele învestite cu soluționarea acestui tip de litigii fără ca acestea să fi întâmpinat dificultăți de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 24 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu se justifică intervenția instanței supreme prin pronunțarea unei hotărâri prealabile, chestiunea de drept în discuție neîndeplinind cerința esențială de a fi o reală și veritabilă problemă de drept, născută dintr-un text incomplet, neclar, susceptibil de interpretări contradictorii. ... 77. În plus, de lămurirea acestei chestiuni nici nu depinde soluționarea pe fond a cauzei din apel. Aceasta pentru că, așa cum rezultă din hotărârea primei instanțe, cererea reclamantului de anulare a hotărârilor pronunțate de către Comisia județeană O. și de Comisia locală P. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și forestiere (prin care a fost invalidată solicitarea acestuia de constituire a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de teren de 70 mp aferentă construcției pe care a dobândit-o prin act de adjudecare definitivă de la fosta Cooperativă de Consum S.) a fost respinsă nu pentru că terenul în litigiu este situat în extravilan, ci pentru că acesta nu are categoria de folosință specială impusă de prevederile art. 24 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aceea de curți-construcții, terenul fiind înscris în cartea funciară ca pășune. ... 78. Astfel, instanța de fond a constatat că, deși, drept urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 87/2020 și Legea nr. 263/2022, situația premisă a art. 24 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu s-a schimbat, acesta vizând terenurile aferente construcțiilor edificate de către fostele cooperative agricole de producție, de fostele asociații economice intercooperatiste, de fostele organizații și entități ale cooperației de consum ori de alte foste entități cooperatiste, sfera de aplicare a textului de lege a fost restrânsă, menționându-se expres că, pentru a putea face obiectul constituirii dreptului de proprietate, terenurile trebuie să aibă categoria de curți-construcții. ... 79. Or, constatând că terenul în suprafață de 70 mp situat în T 59, P 460/1 este înscris în cartea funciară ca având categoria de folosință pășune (extravilan), instanța a reținut că, în lumina noii reglementări, el nu poate face obiectul constituirii dreptului de proprietate în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare. ... 80. Prin urmare, soluția a fost pronunțată în considerarea neîndeplinirii condiției speciale referitoare la categoria de folosință a terenului, iar nu a împrejurării că terenul s-ar afla în extravilanul localității. ... 81. Declarând apel împotriva hotărârii astfel pronunțate, reclamantul a criticat modul în care instanța de fond a interpretat art. 24 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, susținând că aceasta a restrâns în mod nejustificat sfera de aplicare a textului legal la terenurile având categoria de folosință curți-construcții, adăugând o condiție pe care legea nu o prevede, singurele cerințe ce trebuie îndeplinite fiind cele trei de la lit. a) -c) . ... 82. Or, este evident că, față de argumentele ce au fundamentat soluția adoptată în cauză și de criticile formulate de reclamant prin motivele de apel, în calea de atac, instanța de trimitere este chemată să verifice și să stabilească doar dacă textul legal a fost corect interpretat și aplicat, din perspectiva condiției speciale referitoare la categoria de folosință a terenurilor ce pot face obiectul constituirii dreptului de proprietate în temeiul acestuia, problema locului situării terenului, în intravilan sau extravilan, neavând legătură cu cauza. ... 83. În jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat în mod constant că, prealabil sesizării instanței supreme, se impun stabilirea și evidențierea legăturii strânse care există între maniera de dezlegare a chestiunii de drept și soluționarea pe fond a cauzei, întrucât numai astfel se pot demonstra utilitatea și interesul în promovarea acestui demers. Totodată, s-a statuat că această cerință legală presupune ca problema de drept să fie esențială, direct incidentă în soluționarea cauzei și raportată la limitele învestirii instanței de trimitere. Cu alte cuvinte, hotărârea prealabilă trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra soluției ce urmează a fi pronunțată de către instanța de trimitere, cerința pertinenței fiind expresia utilității pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate trebuie să o aibă în cadrul soluționării litigiului, ceea ce presupune ca problema de drept ce face obiectul sesizării să fie direct incidentă pentru soluționarea cauzei (Decizia nr. 64 din 28 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1251 din 12 decembrie 2024). ... 84. Or, în cazul prezentei sesizări este evident că problema de drept a cărei lămurire se solicită, respectiv dacă terenul aferent construcțiilor la care se referă textul art. 24 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, teren având categoria de curți-construcții, este obligatoriu să fie situat în intravilanul localității sau poate fi situat și în extravilanul acesteia, nu are legătură cu soluționarea pe fond a procesului aflat în curs de judecată pe rolul instanței de trimitere și că o eventuală dezlegare de principiu a problemei de drept invocate nu ar avea niciun efect asupra soluției ce urmează a fi pronunțată, aceasta nefiindu-i necesară instanței de apel nici spre a înlătura concluzia judecătorului fondului asupra acțiunii, cât timp respingerea pretențiilor reclamantului s-a fundamentat pe alte aspecte, fără legătură cu locul de situare a terenului, în intravilan sau extravilan, și nici spre a răspunde criticilor din apel, câtă vreme ele nu aduc în discuție această chestiune. ... 85. Nici cea de-a doua întrebare nu răspunde exigenței de a viza o reală și serioasă problemă de drept care să necesite, prin caracterul său dificil, neclar ori controversat, intervenția Înaltei Curți de Casație și Justiție în scopul dezlegării sale uniforme. ... 86. Prin aceasta se solicită lămurirea condiției legale privind dovada înregistrării construcției în registrul agricol, regăsită în cuprinsul art. 24 alin. (3) lit. b) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în sensul de a se stabili dacă aceasta trebuie îndeplinită pe toată durata de existență a respectivei construcții sau doar la momentul formulării cererii de emitere a titlului de proprietate privind constituirea dreptului de proprietate pentru terenul aferent construcției. ... 87. Ca și în cazul primei întrebări se constată, sub un prim aspect, că din cuprinsul încheierii de sesizare lipsește orice minimă analiză cu privire la pragul de dificultate a problemei de drept invocate, instanța de trimitere justificând formularea sesizării doar prin aceea că există mai multe variante posibile de interpretare a textului în discuție, interpretarea apelantului reclamant cu privire la chestiunea de drept invocată fiind diferită de opinia completului de judecată. ... 88. Or, așa cum s-a arătat și în precedent, simpla împrejurare că în legătură cu modul de interpretare a textului legal există opinii diferite nu este de natură a demonstra, doar prin ea însăși, dificultatea acestei operațiuni logico-juridice și nu justifică declanșarea mecanismului procedural reglementat de art. 520 din Codul de procedură civilă. Pe calea prezentei proceduri nu este posibilă învestirea instanței supreme cu soluționarea oricărei chestiuni de drept subsumate cauzei acțiunii deduse judecății, interpretarea și aplicarea legii în circumstanțele specifice fiecărei cauze fiind competențe care, în lipsa unei probleme de drept dificile, aparțin în exclusivitate instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei, iar nu Înaltei Curți de Casație și Justiție sesizate în procedura specială a hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. ... 89. Sub un alt aspect, raportat la conținutul textului art. 24 alin. (3) lit. b) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se constată că acesta nu comportă o reală și serioasă dificultate de interpretare, ci impune doar o reflecție mai atentă a judecătorilor cauzei asupra dispozițiilor acestuia și realizarea unui raționament judiciar bazat pe mecanisme uzuale de interpretare a legii, în scopul stabilirii sensului voinței legiuitorului exprimate în norma supusă analizei, activități ce intră în mod obișnuit în atribuțiile instanțelor de judecată și care nu pot fi transferate instanței supreme pe calea sesizării formulate în conformitate cu dispozițiile art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă. ... 90. Astfel, atât timp cât textul de lege nu distinge, condiția ca solicitanții să facă dovada înregistrării construcției în registrul agricol induce concluzia indubitabilă asupra caracterului actual al acesteia, respectiv la momentul formulării cererii de constituire a dreptului de proprietate pentru terenurile aferente construcției. Nu poate fi pusă sub semnul îndoielii și nu necesită lămuriri, interpretări ori explicații suplimentare această condiție legală, regăsită în mod clar în cuprinsul normei supuse analizei, neexistând niciun argument care să își aibă suportul în vreo dispoziție a legii pentru a considera că cerința referitoare la dovada înregistrării construcției în registrul agricol ar trebui să fie pusă în legătură cu vreun alt moment de referință decât cel menționat. ... 91. Faptul că titularul sesizării solicită interpretarea unor dispoziții care nu comportă o reală și serioasă dificultate, de natură a justifica declanșarea mecanismului hotărârii prealabile, rezultă cu evidență și din împrejurarea că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 24 alin. (3) lit. b) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, există deja cristalizată o jurisprudență materializată într-un număr suficient de hotărâri judecătorești definitive, din care rezultă că aspectele problematizate prin actul de sesizare au fost rezolvate, până în prezent, într-o manieră unitară. ... 92. Din examinarea hotărârilor judecătorești transmise de curțile de apel rezultă că, printr-o interpretare literală și gramaticală adecvată a normei de drept în discuție, instanțele au ajuns la concluzia că, în redactarea actuală, prevederile art. 24 alin. (3) lit. b) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprind nicio dispoziție cu privire la necesitatea menținerii înregistrării în registrul agricol pe întreaga durată de existență a construcției, textul de lege făcând referire la situația de fapt de la momentul solicitării, iar nu la o condiție continuă, retroactivă sau istorică, deoarece o astfel de cerință ar crea un obstacol disproporționat, adesea greu de surmontat în practică, și ar bloca regula legală, ceea ce ar contraveni scopului reglementării, respectiv ca proprietarii actuali ai construcțiilor să poată obține titlul pentru terenul aferent, acolo unde nu există un titlu anterior. ... 93. Instanțele au mai reținut că scopul cerinței este acela de a se verifica dacă solicitantul deține efectiv construcția și are o posesie stabilă și legitimă asupra ei, or, a pretinde o înscriere continuă, de zeci de ani, înseamnă a introduce o condiție nerezonabilă și neprevăzută de lege, în contextul în care mulți proprietari nu au avut înscrieri continue din motive administrative, iar a respinge o cerere de constituire a dreptului de proprietate pentru nerespectarea unei formalități ce intră în atribuțiile autorităților locale ar fi o sancțiune disproporționată. ... 94. Se observă că și opiniile exprimate la nivel teoretic de către instanțele care au înaintat puncte de vedere cu privire la problema de drept în discuție sunt orientate, într-o pondere majoritară, către soluția adoptată în practică, ceea ce permite concluzia că nu doar la nivel jurisprudențial, ci și la nivel teoretic, problema de drept a cărei dezlegare se solicită și-a clarificat înțelesul. ... 95. În aceste circumstanțe, reținând că practica judiciară este deja bine conturată, hotărârile judecătorești transmise de curțile de apel relevând existența unei opinii cvasiunanime în interpretarea și aplicarea textului art. 24 alin. (3) lit. b) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se constată că în cazul celei de-a doua întrebări adresate de instanța de trimitere nu este îndeplinită nici condiția noutății chestiunii de drept, astfel încât nu se justifică sesizarea instanței supreme pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile. ... 96. Opiniile teoretice minoritare nu pot determina intervenția preventivă a instanței supreme în cadrul acestui mecanism de unificare, câtă vreme chestiunea de drept ce face obiectul întrebării adresate Înaltei Curți a fost tranșată de instanțele învestite cu soluționarea acestui tip de litigii, iar din practica judiciară decelată în legătură cu această problemă de drept nu au rezultat dificultăți de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 24 alin. (3) lit. b) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare. ... 97. A aprecia altfel înseamnă a îngădui ca, în cadrul procedurii de unificare a jurisprudenței prin pronunțarea unei hotărâri prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție să nu se afle în situația de a se pronunța asupra unei probleme de drept în legătură cu care practica judiciară este inexistentă sau doar incipientă, deci în legătură cu o problemă de drept cu adevărat nouă, ci de a confirma sau infirma o anumită interpretare jurisprudențială deja existentă. ... 98. Or, prin aceasta s-ar ajunge la nesocotirea dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în partea lor privitoare la rațiunea și condițiile pronunțării unei hotărâri prealabile, dispoziții prin care legiuitorul a stabilit în mod clar că mecanismul de unificare a practicii judiciare reprezentat de hotărârea prealabilă nu poate fi folosit decât în scopul preîntâmpinării apariției unei practici neunitare, printr-o rezolvare de principiu a unei probleme de drept, scop care, în cazul celei de-a doua întrebări a prezentei sesizări, nu mai poate fi atins întrucât, pe de o parte, stadiul practicii incipiente, în curs de formare, a fost depășit, iar, pe de altă parte, jurisprudența ce s-a cristalizat în legătură cu problema de drept ce face obiectul sesizării este unitară, aceasta reflectând aceeași modalitate de interpretare a normei legale aplicabile, în situații similare. ... 99. În contextul celor mai sus expuse, reținând că dispozițiile legale supuse analizei sunt clare și neechivoce, neavând aptitudinea de a genera vreo interpretare concurentă aceleia care se impune cu evidență și care a fost exprimată (parțial) atât de către instanța de trimitere, în încheierea de sesizare, cât și de instanțele învestite cu soluționarea acestui tip de litigii, în hotărârile pronunțate, este evident că nici din perspectiva celei de-a doua întrebări prezenta sesizare nu se referă la o chestiune de drept care să necesite cu pregnanță a fi lămurită și care să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării ei de principiu pentru preîntâmpinarea practicii neunitare, nefiind întrunite exigențele referitoare la noutatea și la caracterul dificil al chestiunii de drept invocate. ... 100. De altfel, ca și în cazul primei întrebări, nici cea de-a doua problemă de drept ce face obiectul sesizării nu întrunește cerința referitoare la caracterul esențial al acesteia pentru soluționarea pe fond a cauzei. ... 101. În concret, prin hotărârea pronunțată în primă instanță, cu referire la condiția prevăzută la art. 24 alin. (3) lit. b) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a reținut că imobilul-construcție a fost înregistrat în registrul agricol numai în perioada 2010-2014, fără să se facă însă dovada acestei înregistrări și la data formulării cererii de constituire a dreptului de proprietate asupra terenului aferent. Instanța a mai reținut că, în ceea ce privește plata impozitelor și taxelor aferente, reclamantul a atașat Certificatul de atestare fiscală nr. 5.607 din 16 noiembrie 2023, din care rezultă că imobilul nu figurează cu creanțe bugetare de plată scadente. ... 102. Prin cererea de apel, reclamantul a criticat soluția instanței de fond, susținând doar că certificatul fiscal cu care a dovedit plata impozitelor și taxelor aferente construcției face, deopotrivă, și dovada faptului că imobilul-construcție este înscris la poziția sa de rol din registrul agricol și în prezent, numai în acest fel justificându-se obligația sa de plată a impozitelor locale, obligație pe care cu bună-credință a îndeplinit-o. ... 103. Așadar, fără a contesta statuările primei instanțe referitoare la faptul că cerința înregistrării construcției în registrul agricol trebuie să fie îndeplinită la data formulării cererii de constituire a dreptului de proprietate, apelantul-reclamant solicită instanței de control judiciar să constate doar că plata impozitului și a taxelor aferente construcției constituie o dovadă a îndeplinirii acestei condiții. ... 104. Este evident, în aceste circumstanțe, că instanța de trimitere, contrar celor reținute în încheierea de sesizare, nu se află în situația de a analiza și de a statua ea însăși cu privire la modul de interpretare a dispozițiilor art. 24 alin. (3) lit. b) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, din perspectiva stabilirii momentului sau a perioadei în raport cu care solicitantul trebuie să facă dovada înregistrării construcției în registrul agricol, întrucât, nefiind învestită cu un motiv de apel care să vizeze în concret această chestiune, este ținută de limitele efectului devolutiv al apelului determinate de ceea ce s-a apelat, conform dispozițiilor art. 477 alin. (1) din Codul procedură civilă, urmând să analizeze doar dacă, în raport cu interpretarea pe care prima instanță a dat-o textului legal menționat, intrată în puterea lucrului judecat ca urmare a neapelării sentinței sub acest aspect, susținerile reclamantului, subsumate unor aspecte ce privesc exclusiv dovedirea îndeplinirii condiției de la lit. b) a art. 24 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt sau nu întemeiate. ... 105. Or, câtă vreme, prin raportare la conținutul concret al criticilor deduse judecății în apel, interpretarea prevederilor art. 24 alin. (3) lit. b) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, din perspectiva menționată, excedează limitelor învestirii instanței de trimitere, este evidentă lipsa de legătură dintre chestiunea de drept invocată și soluționarea pe fond a litigiului, eventuala dezlegare a acesteia nefiind de natură a produce un efect concret asupra soluției ce urmează a fi pronunțată de Tribunalul Olt în cauză. ... 106. În contextul celor mai sus expuse, constatându-se că nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru declanșarea acestui mecanism de unificare a practicii judiciare, se impune ca sesizarea să fie respinsă, ca inadmisibilă. ... ...