Decizia ÎCCJ nr. 42/2026 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție 43. Prealabil analizării în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este ținută să verifice dacă, în raport cu întrebarea formulată de titularul sesizării, sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în conformitate cu dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 44. Pornind de la conținutul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, declanșarea procedurii de unificare jurisprudențială pe calea hotărârii prealabile este subsumată întrunirii cumulative a următoarelor condiții de admisibilitate: existența unei cauze aflate în curs de judecată; cauza să fie soluționată în ultimă instanță; cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a curții de apel sau a tribunalului învestit să soluționeze cauza; ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate; Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept și aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 45. Evaluând elementele sesizării pentru a stabili dacă se verifică îndeplinirea simultană a tuturor condițiilor care permit declanșarea mecanismului de unificare a practicii judiciare, se constată că doar o parte din condițiile de admisibilitate sunt îndeplinite, anume condițiile de ordin formal. ... 46. Astfel, Tribunalul Maramureș - Secția I civilă este legal învestit cu judecata apelului declarat de pârâtă împotriva sentinței pronunțate de judecătorie, care a fost învestită, potrivit dispozițiilor art. 95 pct. 2 din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, și cu cele ale art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, hotărâre care nu este supusă recursului potrivit art. 483 alin. (2) din același cod. În consecință, titularul sesizării va pronunța, asupra apelului, o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza întâi din Codul de procedură civilă, fiind îndeplinite, astfel, aspectele de admisibilitate legate de titularul sesizării și stadiul soluționării pricinii în care sesizarea a fost promovată. ... 47. Chestiunea de drept învederată prin sesizare nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, fiind îndeplinită și această condiție de ordin formal. ... 48. Celelalte condiții de admisibilitate, privind existența unei chestiuni de drept ce ar decurge din posibilitatea de interpretare diferită a unei norme de drept, de a cărei lămurire depinde soluția ce urmează a se pronunța asupra fondului raportului juridic dedus judecății în cauza respectivă, și care este nouă, nu sunt îndeplinite. ... 49. Astfel, prin sesizarea prealabilă pendinte, cât privește normele de drept indicate în întrebare, reprezentate de art. 13 alin. (1) și art. 6 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, respectiv de art. 24 alin. (4) din Legea nr. 1/2000, raportat la Decizia Curții Constituționale nr. 395/2017, instanța de trimitere nu identifică posibile interpretări diferite, ci solicită stabilirea dispozițiilor legale incidente, în sensul de a se tranșa dacă este suficientă parcurgerea procedurii prevăzute de art. 24 alin. (4) din Legea nr. 1/2000 sau este necesară demararea procedurii prevăzute de art. 13 alin. (1) , respectiv de art. 6 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, în raport cu situația de fapt particulară reținută în cauză. ... 50. Procedura sesizării instanței supreme cu dezlegarea unei chestiuni de drept se circumscrie unui incident procedural ivit în cursul unui proces aflat în desfășurare, al cărui obiect presupune interpretarea de principiu a unor norme de drept îndoielnice, lacunare sau neclare care sunt determinante pentru soluționarea pe fond a cauzei, iar finalitatea acestui demers constă în împiedicarea apariției unei jurisprudențe neunitare, iar nu înseși interpretarea și aplicarea legii în scopul soluționării respectivei cauze, atribut ce intră și trebuie să rămână în sfera de competență a instanței de judecată. ... 51. Identificarea normelor legale incidente și interpretarea acestora în vederea aplicării în cauză, folosind metodele specifice de interpretare a normelor juridice, sunt în competența judecătorului care soluționează litigiul, căruia îi revine obligația de a judeca direct și efectiv, în baza rolului constituțional, cu respectarea dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă, conform cărora „Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă“, și a dispozițiilor art. 22 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „(1) Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile. (2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.(…)“ ... 52. Aplicând aceste principii ordonatoare, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept observă că divergențele de interpretare despre care se susține că ar putea avea legătură cu soluționarea pe fond a cauzei deduse judecății, în raport cu limitele învestirii instanțelor, fixate prin cererea de chemare în judecată, respectiv prin cererea de apel, se raportează la interpretarea dispozițiilor legale aplicabile situației de fapt reținute în cauză, în sensul de a se stabili dacă este suficientă parcurgerea procedurii prevăzute de art. 24 alin. (4) din Legea nr. 1/2000 sau este necesară demararea procedurii prevăzute de art. 13 alin. (1) , respectiv de art. 6 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, ce reglementează ipoteza reconstituirii dreptului de proprietate pe un alt amplasament, chiar dacă terenul constituie vechiul amplasament al beneficiarului dreptului de reconstituire. ... 53. Astfel, instanța de trimitere solicită, de fapt, îndrumări în vederea identificării procedurii ce ar trebui parcurse pentru punerea reclamantei în posesie asupra unui teren aflat în domeniul public, în condițiile particulare ale speței, în care reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament a fost dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă. ... 54. Stabilirea dreptului afirmat de intimata-reclamantă, corelativ obligației apelantei-pârâte de a semna procesul-verbal de punere în posesie asupra unui teren aflat în domeniul public, prin raportare la demersurile necesare pentru trecerea terenului obiect al proprietății publice în domeniul privat al statului român reprezintă o chestiune ce privește soluționarea cauzei și se realizează în funcție de situația de fapt și circumstanțele concrete ale speței, cu interpretarea și aplicarea actelor normative incidente în materie, în succesiunea acestora, a principiilor care stau la baza dreptului de proprietate, astfel cum sunt reglementate de legiuitor, și ținând seama de deciziile obligatorii pronunțate deja în această materie de Înalta Curte de Casație și Justiție și de Curtea Constituțională. ... 55. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu se poate substitui atributului fundamental al instanțelor, acela de a stabili drepturile și obligațiile ce revin fiecărei părți litigante și a identifica legea aplicabilă, ci se limitează doar la a facilita judecătorului eliminarea dificultăților în înțelegerea unor texte de lege complexe ori lacunare, dificultăți ce nu se verifică în privința normelor indicate în cuprinsul sesizării, astfel că revine instanței de apel sarcina de a stabili ce obligații legale incumbă pârâtei, consecutiv identificării normelor de drept incidente, în vederea stabilirii procedurii aplicabile trecerii terenului, obiect al proprietății publice a statului, în domeniul privat al statului român. ... 56. De asemenea, în ceea ce privește chestiunea de drept invocată, se constată că aceasta nu îndeplinește nici cerința de a fi o veritabilă, reală problemă de drept. Referitor la acest aspect, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat în mod constant că în sesizarea pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății. ... 57. Instanța de trimitere apreciază că normele de drept în discuție sunt neclare, fără însă a reda în mod concret care sunt dificultățile de interpretare ale acesteia, arătând în chiar cuprinsul încheierii de sesizare care este interpretarea care s-ar impune a fi dată textelor de lege aplicabile în cauză. ... 58. Se observă că în cadrul încheierii de sesizare sunt prezentate pe larg argumentele de interpretare a textelor de lege supuse dezbaterii, făcându-se trimitere inclusiv la statuările Curții Constituționale din cuprinsul Deciziei nr. 395/2017 și la dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în cuprinsul Deciziei nr. 23 din 17 octombrie 2011. ... 59. Instanța de trimitere opinează în sensul că este necesară urmarea unei proceduri de trecere a terenului din domeniul public în domeniul privat al statului, având în vedere faptul că terenul aflat în proprietatea publică este inalienabil, insesizabil și imprescriptibil, singura pretinsă neclaritate fiind legată de identificarea dispozițiilor aplicabile în speță, respectiv dacă este suficientă parcurgerea procedurii prevăzute de art. 24 alin. (4) din Legea nr. 1/2000 sau este necesară demararea procedurii prevăzute de art. 13 alin. (1) , respectiv de art. 6 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, chiar dacă terenul constituie vechiul amplasament al beneficiarului dreptului de reconstituire. ... 60. Cu toate acestea, nu sunt identificate elemente ce ar releva o lipsă de claritate a normelor indicate ori o dificultate de interpretare a acestora, cu atât mai mult cu cât atât prevederile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 1/2000, cât și cele ale art. 13 alin. (1) și, respectiv, art. 6 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 fac referire la schimbarea regimului juridic al terenului în condițiile legii, or această noțiune - „în condițiile legii“ - a făcut obiectul analizei atât în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și în jurisprudența Curții Constituționale, deciziile relevante fiind menționate chiar de către autorul sesizării. ... 61. De altfel, majoritatea covârșitoare a punctelor de vedere teoretice, dar și toate hotărârile judecătorești transmise de instanțele judecătorești relevă faptul că dispozițiile supuse analizei sunt suficient de clare și de explicite, în sensul că este necesară trecerea terenului din domeniul public în domeniul privat al statului pentru realizarea punerii în posesie, în condițiile legii, indiferent de specificul fiecărui caz în parte. ... 62. Chestiunea de drept invocată nu suscită neclarități de interpretare ce ar împiedica pronunțarea soluției de către instanța învestită cu soluționarea cauzei. Identificarea dispozițiilor legale incidente și interpretarea acestora în scopul soluționării unei cauze, în raport cu situația de fapt și circumstanțele proprii fiecărui litigiu, revin instanței de judecată care a fost învestită cu soluționarea cauzei, fiind în sfera de competență a acesteia, și nu a completului sesizat în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... 63. Referitor la condiția noutății chestiunii de drept, în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a subliniat că noutatea poate fi generată nu numai de o reglementare nou-intrată în vigoare, căreia instanțele nu i-au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial, ci și de una veche, cu condiția însă ca instanța să fie chemată să se pronunțe asupra respectivei probleme de drept pentru prima dată ori dacă se impun anumite clarificări, într-un context legislativ nou sau modificat față de unul anterior, de natură să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept analizate. ... 64. Examinarea hotărârilor judecătorești identificate relevă faptul că instanțele au statuat, în mod constant, în sensul că este necesară trecerea terenului din domeniul public în domeniul privat al statului pentru realizarea punerii în posesie, în condițiile legii, indiferent de amplasamentul terenului și de modalitatea în care a fost dispusă reconstituirea dreptului de proprietate. Astfel fiind, se observă că sesizării deduse spre soluționare îi lipsește și condiția distinctă a noutății. ... 65. În consecință, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că nu sunt îndeplinite toate condițiile restrictive și cumulative de admisibilitate prevăzute de lege pentru declanșarea acestui mecanism de unificare a practicii judiciare, astfel că se impune respingerea sesizării prealabile pendinte ca inadmisibilă. ... ...