Decizia ÎCCJ nr. 10/2024 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 40. Prealabil analizării în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este ținută să verifice dacă, în raport cu întrebarea formulată de titularul sesizării, sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în conformitate cu dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“ ... 41. Din cuprinsul prevederilor legale enunțate anterior, astfel cum acestea au fost interpretate într-o jurisprudență constantă a instanței supreme, rezultă că legiuitorul a instituit o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea procedurii sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, condiții care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță; ... b) cauza care face obiectul judecății să se afle pe rolul unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... c) existența unei chestiuni de drept reale, veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite, pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu; ... d) soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; ... e) chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă; ... f) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 42. Evaluând elementele sesizării pentru a stabili dacă se verifică îndeplinirea simultană a tuturor condițiilor care permit declanșarea mecanismului de unificare a practicii judiciare, se constată, în speță, că nu toate aceste condiții sunt întrunite. ... 43. Astfel, Tribunalul Ilfov - Secția civilă a fost învestit cu soluționarea apelului declarat de apelanta-reclamantă, în contradictoriu cu intimatul-pârât, într-un litigiu având ca obiect contestație la executare, iar, potrivit dispozițiilor art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă, hotărârea pronunțată în această procedură poate fi atacată numai cu apel. Ca urmare, tribunalul judecă în ultimă instanță. ... 44. Totodată, problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici nu s-a statuat anterior asupra acesteia la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... 45. Nu este însă îndeplinită condiția potrivit căreia soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată trebuie să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere. ... 46. Astfel cum s-a arătat într-o jurisprudență constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, între problema de drept a cărei lămurire se solicită și soluția dată de către instanța pe rolul căreia se află cauza în ultimul grad de jurisdicție trebuie să existe o relație de dependență, în sensul că decizia instanței supreme pronunțată în această procedură să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii, cerința pertinenței fiind expresia utilității pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate trebuie să o aibă în cadrul soluționării litigiului. ... 47. Prezenta sesizare a fost formulată de Tribunalul Ilfov - Secția civilă, instanță învestită cu soluționarea apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței Judecătoriei Buftea, de admitere în parte a unei contestații la executare, având ca obiect anularea unor acte de executare emise în temeiul unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească. ... 48. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, referitor la critica privind executarea unei sume care este superioară celei stabilite prin titlul executoriu, că acesta face trimitere la un raport de expertiză contabilă, iar conform acestui raport, pentru creditor a fost stabilită de către expert o compensație lunară până la pensionare pentru luna februarie 2021 în cuantum de 7.573 lei, astfel cum s-a reținut prin adresa de înființare a popririi. Însă, potrivit raportului de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză, compensația bănească datorată pe luna februarie 2021 este de 7.169 lei, rezultând astfel că executorul judecătoresc a executat o sumă suplimentară în cuantum de 404 lei, care nu era datorată de către debitoare. ... 49. Față de aceste constatări se observă faptul că prima instanță nu a făcut în mod direct și nemijlocit interpretarea și aplicarea chestiunilor de drept cu a căror lămurire a fost învestită instanța supremă. Altfel spus, Judecătoria Buftea nu a realizat o analiză a dispozițiilor legale care fac obiectul prezentei sesizări pentru a stabili dacă în media veniturilor realizate în ultimele 3 luni de activitate ca personal aeronautic civil navigant profesionist sunt incluse diurna și concediul de odihnă suplimentar. ... 50. Este adevărat că, prin motivele de apel, apelanta-reclamantă a susținut că diurna și concediul de odihnă suplimentar au fost nelegal incluse în calculul mediei veniturilor realizate de intimatul-pârât, însă, această chestiune de drept nu este esențială pentru soluționarea apelului formulat în cauză. ... 51. Astfel, în soluționarea apelului, tribunalul trebuie să analizeze, în raport cu prevederile art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, decizia definitivă a Curții de Apel București - Secția VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a respins apelul formulat împotriva sentinței Tribunalului Ilfov - Secția civilă, prin care s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului titlului executoriu ce stă la baza executării silite contestate. ... 52. Din analiza paragrafelor finale ale considerentelor Deciziei nr. 5.325 din 28 octombrie 2021 a Curții de Apel București - Secția VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. 2.120/93/2020, în cuprinsul cărora s-a reținut, în esență, că dispozitivul titlului executoriu este clar, „în sensul admiterii a ceea ce s-a cerut, astfel cum a fost cerut“, rezultă cu evidență lipsa de relevanță a problemei de drept care face obiectul sesizării de față pentru soluționarea cauzei care face obiectul învestirii instanței de trimitere - Tribunalul Ilfov. ... 53. Totodată, nu este îndeplinită nici condiția ca prin sesizare să fie dedusă spre interpretare o veritabilă chestiune de drept, susceptibilă să facă obiectul unei dezlegări de principiu, aptă să preîntâmpine jurisprudența neunitară. ... 54. În absența definirii în textul art. 519 din Codul de procedură civilă a noțiunii de „chestiune de drept“, această cerință este supusă unei evaluări în concret, din partea instanței supreme, raportat la elementele care legitimează, în aprecierea instanței de trimitere, declanșarea mecanismului pronunțării hotărârii prealabile. ... 55. Așa cum s-a arătat și în doctrină, pentru a fi justificată intervenția instanței supreme în scopul preîntâmpinării unei jurisprudențe neunitare, este necesar ca respectiva chestiune de drept să releve aspecte dificile și controversate de interpretare, date de neclaritatea normei, de caracterul incomplet al acesteia, susceptibil de mai multe sensuri ori accepțiuni deopotrivă de justificate față de imprecizia redactării textului legal. Simpla existență a unei divergențe de opinii, în lipsa dificultății problemei de drept, nu justifică admisibilitatea sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile. ... 56. Jurisprudența dezvoltată de instanța supremă în legătură cu această cerință a statuat constant că în cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu procedura pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (în acest sens, spre exemplu, deciziile Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015; nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016; nr. 6 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017; nr. 18 din 5 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 17 aprilie 2018; nr. 39 din 4 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 20 septembrie 2018; nr. 6 din 20 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 3 martie 2020; nr. 40 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 23 septembrie 2021; nr. 63 din 17 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.156 din 29 noiembrie 2022; nr. 45 din 12 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 31 iulie 2023). ... 57. Ca atare, chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege fie din cauză că acesta este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare sau că și-ar putea extinde efectele după data abrogării lui (prin ultraactivitate), fie că ar intra în coliziune cu principii fundamentale ale dreptului. ... 58. Definitorie, așadar, pentru această procedură, este dezlegarea de principiu pe care o poate da instanța supremă în legătură cu sensul normei de drept, cu cea mai adecvată interpretare a textului legii, atunci când este susceptibil de mai multe înțelesuri, astfel încât ulterior, printr-o aplicare corespunzătoare din partea instanțelor, jurisprudența să capete coerență și unitate. ... 59. Caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum și dificultatea completului în a-și însuși o anumită interpretare trebuie să fie evidențiate în încheierea de sesizare, a cărei motivare se impune a fi aptă să releve reflecția asupra diferitelor variante de interpretare posibile, cu argumentele aferente, și de o manieră în care să se întrevadă explicit pragul de dificultate al întrebării și în ce măsură acesta depășește obligația ordinară a instanței de a interpreta și aplica legea în cadrul soluționării unui litigiu, întrucât simpla dilemă cu privire la sensul unei norme de drept nu poate constitui temei pentru declanșarea mecanismului hotărârii prealabile (în acest sens, spre exemplu, deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 88 din 4 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 6 februarie 2018; nr. 2 din 22 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 februarie 2018; nr. 32 din 30 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 26 iunie 2020; nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021). ... 60. Drept urmare, este necesar ca punctul de vedere exprimat de instanța de trimitere să aibă o anumită complexitate, să fie conceput astfel încât să demonstreze o reală dificultate în a discerne care posibilă interpretare a normei de drept este cea mai adecvată. ... 61. În condițiile în care instanța de trimitere nu expune o interpretare clară și argumentată în privința chestiunii de drept în discuție, fără a fi prezentate și argumentate diferite interpretări posibile ale textului legal ori elemente care să conducă la concluzia că acesta ar avea un caracter complex ori precar - imperfect, lacunar ori contradictoriu, nu se poate aprecia că există o veritabilă problemă de drept care să justifice pronunțarea unei hotărâri prealabile. ... 62. Aceasta întrucât interpretarea și aplicarea legii, în circumstanțele specifice fiecărei cauze, sunt competențe care aparțin instanței de judecată învestite și reprezintă o obligație ridicată la rang de principiu fundamental, ce își găsește consacrarea în prevederile art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă (în acest sens, spre exemplu, deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 6 din 20 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 3 martie 2020; nr. 52 din 20 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 21 octombrie 2020; nr. 1 din 18 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 26 martie 2021; nr. 24 din 9 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 7 iunie 2022). Judecătorul cauzei este cel chemat să rezolve și posibile dificultăți de interpretare ori de corelare a unor norme juridice, fie ele neclare ori incomplete, folosind metodele de interpretare a legii, în acord cu principiile de drept, cu statuările doctrinare și cele jurisprudențiale în materie, atât timp cât interpretarea legii substanțiale și a celei de procedură reprezintă o etapă distinctă și absolut necesară în procesul de aplicare a dreptului la o situație de fapt concretă. ... 63. Se constată că, în motivarea prezentei încheieri de sesizare, instanța de trimitere nu expune dificultățile întâmpinate în a discerne care este varianta de interpretare juridică adecvată a problemei de drept semnalate și nici nu devoalează, în eșafodajul raționamentului juridic, vreun obstacol evident și serios, izvorât din precaritatea ori caracterul dual și complex al textelor de lege, stabilite ca fiind incidente raportului juridic litigios. De asemenea, încheierea nu cuprinde punctul de vedere al instanței asupra chestiunii de drept care face obiectul sesizării, deși dispozițiile art. 520 din Codul de procedură civilă stabilesc obligația formulării acestuia, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept statuând în jurisprudența sa că o asemenea omisiune nu este permisă. ... 64. Din analiza conținutului încheierii de sesizare rezultă că aceasta cuprinde o analiză formală a îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, fără însă a se explica de ce chestiunea de drept este una veritabilă; instanța de fond se limitează exclusiv la a afirma că există „posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale“, dar nu demonstrează în niciun fel această afirmație. ... 65. În concluzie, se constată că nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate a sesizării, prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în înțelesul dat acestora conform jurisprudenței în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... 66. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 519, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă, ... ...