Decizia ÎCCJ nr. 31/2026 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție 45. Prealabil analizei în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, trebuie să se verifice dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, așa cum rezultă acestea din textele normative care asigură cadrul legal al declanșării acestei proceduri. ... 46. Astfel, conform dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 47. Potrivit art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților.“ ... 48. Din analiza dispozițiilor legale mai sus evocate rezultă că declanșarea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții: – existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a curții de apel sau a tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... – ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... – chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate; ... – Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra respectivei chestiuni de drept, iar aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 49. Examinarea condițiilor în care poate fi declanșat prezentul mecanism de unificare a practicii judiciare pune în evidență faptul că, în cazul concret al prezentei sesizări, doar unele dintre cerințele legale mai sus enunțate se verifică. ... 50. Astfel, se constată că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost făcută de Curtea de Apel Brașov - Secția civilă, învestită cu soluționarea apelului formulat împotriva Sentinței civile nr. 211 din 20 martie 2025, pronunțată de Tribunalul Covasna în Dosarul nr. 1.729/119/2024, curtea de apel având competența de a judeca acest litigiu în ultimă instanță, potrivit art. 96 pct. 2 din Codul de procedură civilă raportat la art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, întrucât, în materia în care a fost promovată acțiunea, hotărârile pronunțate sunt supuse exclusiv apelului, așa cum prevede în mod expres art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, decizia fiind, astfel, definitivă, în raport cu dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 teza întâi din Codul de procedură civilă și ale art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010. ... 51. Sunt îndeplinite, așadar, condițiile referitoare la existența unei cauze aflate în curs de judecată, în competența legală a unui complet de judecată al curții de apel, învestit să judece litigiul în ultimă instanță. ... 52. Se constată, totodată, că, în raport cu obiectul litigiului, cu soluția primei instanțe și cu criticile din apel, este îndeplinită și condiția referitoare la caracterul esențial al chestiunii de drept pentru soluționarea pe fond a cauzei, legătura indisolubilă care există între aceasta și rezolvarea litigiului rezultând din împrejurarea că, în soluționarea căii de atac cu care a fost învestită, instanța de trimitere trebuie să răspundă unui motiv concret de apel referitor la interpretarea dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 263/2010. ... 53. În acest sens, în cuprinsul încheierii de sesizare, instanța de trimitere a subliniat faptul că principala critică dedusă judecății în apel vizează in terminis modul de interpretare a textului legal menționat, apelanta susținând că, atât timp cât Legea nr. 263/2010 nu impune ca statutul de persoană cu handicap să fie demonstrat exclusiv printr-un certificat de încadrare în grad de handicap, ci doar să fie realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap, dovedirea acestui statut se poate realiza cu orice mijloc de probă, precum înscrisuri și expertiză medico-legală. ... 54. Or, câtă vreme în soluționarea căii de atac instanța este chemată să statueze asupra acestui aspect, rezultă că, la nivel strict formal, dezlegarea ce se solicită în cauză are efect direct asupra apelului, întrucât vizează o dispoziție legală esențială pe care s-a întemeiat soluția primei instanțe. ... 55. Totodată, din verificările efectuate se constată că este întrunită și cerința ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept enunțate și să nu fie învestită cu soluționarea unui recurs în interesul legii cu acest obiect. ... 56. Condiția referitoare la noutatea chestiunii de drept nu este însă îndeplinită, astfel că nu este posibilă declanșarea mecanismului de unificare reprezentat de sesizarea instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 57. Analiza conținutului art. 519 din Codul de procedură civilă relevă că noutatea chestiunii de drept ce face obiectul întrebării prealabile reprezintă o condiție distinctă de aceea a nepronunțării anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra respectivei chestiuni de drept ori de cea a inexistenței unui recurs în interesul legii aflat în curs de soluționare cu privire la acea problemă de drept. ... 58. În absența unei definiții legale a noțiunii de noutate și a unor criterii legale de determinare a conținutului său, verificarea acestei condiții ține de aprecierea completului învestit cu soluționarea sesizării, astfel cum Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat în mod constant în jurisprudența sa, relevante, în acest sens, fiind Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9 aprilie 2014, Decizia nr. 3 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014, Decizia nr. 6 din 23 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014. ... 59. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a apreciat că cerința noutății este îndeplinită atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementări nou-intrate în vigoare, iar instanțele nu i-au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial ori dacă se impun anumite clarificări, într-un context legislativ nou sau modificat față de unul anterior, de natură să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept analizate. ... 60. În egală măsură, noutatea chestiunii de drept, în sensul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, poate constitui și atributul unei reglementări mai vechi, dar asupra căreia instanța de judecată este chemată să se pronunțe în prezent, atunci când aplicarea frecventă a normei juridice a devenit actuală, iar textele de lege supuse interpretării suscită recent în fața instanțelor de judecată o dificultate a aplicării acestora și creează premisele apariției unei practici neunitare la nivel național. ... 61. Așadar, indiferent că este vorba despre o reglementare legislativă nou-intrată în vigoare sau despre una mai veche, esențial este ca problema de drept care face obiectul sesizării să fie susceptibilă de a genera în viitor o practică neunitară. Pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, în urma interpretării dispozițiilor legale, concretizată într-o practică judiciară consacrată, fie chiar și neunitară, însă substanțială, caracterul de noutate se pierde, opiniile jurisprudențiale izolate ori cele pur subiective ale părților nefiind în măsură să justifice declanșarea mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 62. Prin urmare, depășirea unei jurisprudențe incipiente, în curs de formare, și conturarea unei practici judiciare în legătură cu problema de drept supusă unei interpretări de principiu conduc la concluzia caracterului inadmisibil al sesizării, întrucât scopul unei hotărâri prealabile, acela de a preîntâmpina o practică neunitară, nu mai poate fi atins. ... 63. În acești parametri de evaluare a cerinței noutății chestiunii de drept, se constată că dispozițiile a căror interpretare a determinat formularea prezentei sesizări se regăsesc în cuprinsul unor acte normative intrate în vigoare cu 15 ani în urmă, și anume, Legea nr. 263/2010, în vigoare de la data de 1 ianuarie 2011, respectiv Normele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, în vigoare de la 28 martie 2011. Chiar dacă, ulterior intrării lor în vigoare, aceste acte normative au suferit și alte completări, modificări și rectificări, atât norma din art. 58 din Legea nr. 263/2010, din perspectiva sintagmei a cărei lămurire se solicită, cât și cea din cuprinsul art. 43 din Normele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, în raport cu care se solicită interpretarea de principiu a art. 58, au fost introduse și au devenit active, în forma actuală, încă din anul 2011, astfel că nu pot fi considerate ca având caracter de noutate. ... 64. Pe de altă parte, normele în discuție nu au fost recent modificate sau completate, astfel încât nu poate fi vorba nici despre necesitatea unei eventuale reevaluări și interpretări a acestora, într-un context legislativ diferit. Mai mult decât atât, prin art. 168 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089 din 4 decembrie 2023, acestea au fost abrogate în mod expres, noul act normativ, în vigoare de la data de 1 septembrie 2024, cuprinzând, spre deosebire de vechea reglementare, în chiar conținutul său (art. 52) dispoziții exprese cu privire la probațiune în cazul în care persoanele care au realizat un stagiu de cotizare contributiv în condiții de handicap solicită reducerea vârstei standard de pensionare. ... 65. Este adevărat că abrogarea textelor legale nu este, prin ea însăși, de natură a înlătura noutatea problemei de drept, atât timp cât dispozițiile respective continuă să se aplice în litigiile asiguraților care s-au pensionat sub imperiul Legii nr. 263/2010 (conform dispozițiilor tranzitorii din cuprinsul art. 150 din noua lege), iar instanțele sunt în continuare chemate să le interpreteze și să le aplice. ... 66. Însă, dat fiind faptul că pe rolul instanțelor se mai află un număr limitat de cauze inițiate sub imperiul legii abrogate, aflate într-un stadiu avansat de soluționare (în căile de atac), sunt evidente lipsa de actualitate a problemei de drept invocate, precum și riscul scăzut ca aceasta să mai genereze, în viitor, divergențe jurisprudențiale, nemaiexistând, astfel, interesul practic pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, aceasta cu atât mai mult cu cât, în prezent, soluționarea unor astfel de litigii se realizează într-un cadru jurisdicțional deja conturat, instanțele dispunând de repere interpretative clare și convergente rezultate din practica judiciară dezvoltată până la acest moment. ... 67. Astfel, verificările efectuate de către Înalta Curte de Casație și Justiție la nivelul celor 15 curți de apel din țară pun în evidență faptul că există deja cristalizată o jurisprudență în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 263/2010 prin raportare la art. 43 din Normele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, materializată într-un număr semnificativ de hotărâri judecătorești definitive, din care rezultă că aspectele problematizate prin actul de sesizare au fost rezolvate, până în prezent, într-o manieră unitară, fiind identificată doar o singură hotărâre judecătorească în care a fost adoptată o soluție divergentă. ... 68. Din examinarea hotărârilor judecătorești transmise de curțile de apel rezultă că, printr-o interpretare literală și gramaticală adecvată a textului art. 58 din Legea nr. 263/2010, corelat cu dispozițiile art. 43 din Normele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, instanțele au ajuns la concluzia că, în cadrul procedurii de contestare a deciziei de pensionare, data dobândirii handicapului, în raport cu care se stabilește și durata stagiului de cotizare realizat în condiții de handicap, se probează prin intermediul certificatului de încadrare în grad de handicap, eliberat în condițiile Legii nr. 448/2006, certificat care, având natura unui act administrativ, beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, mențiunile din cuprinsul său fiind obligatorii câtă vreme nu a fost contestat în procedura prevăzută de lege. Ca atare, în cadrul procedurii de contestare a deciziei de pensionare, o altă dată a ivirii handicapului decât cea menționată în certificatul de încadrare în grad de handicap nu poate fi stabilită prin alt mijloc de probă, instanța fiind ținută a verifica legalitatea și temeinicia deciziei prin prisma documentației pe care însuși organul administrativ a avut-o la dispoziție la momentul emiterii sale. Totodată, instanțele au reținut că, atât timp cât norma din cuprinsul art. 58 din Legea nr. 263/2010 nu cuprinde dispoziții referitoare la probațiune, nu se poate considera că art. 43 din Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, care cuprinde normele metodologice de punere în aplicare a legii, ar încălca prevederile din actul normativ cu forță juridică superioară. ... 69. Se constată că și opiniile exprimate la nivel teoretic de către instanțele care au înaintat puncte de vedere cu privire la problema de drept în discuție sunt orientate, într-o pondere majoritară, către soluția adoptată în practică, ceea ce permite concluzia că nu doar la nivel jurisprudențial, ci și la nivel teoretic problema de drept a cărei dezlegare se solicită și-a clarificat înțelesul. ... 70. În aceste circumstanțe, reținând că practica judiciară este deja bine conturată, hotărârile judecătorești transmise de curțile de apel relevând existența unei opinii aproape cvasiunanime în interpretarea și aplicarea textului art. 58 din Legea nr. 263/2010 prin raportare la art. 43 din Normele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în cazul prezentei sesizări, condiția noutății chestiunii de drept nu este îndeplinită, astfel încât nu se justifică sesizarea instanței supreme pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile. ... 71. Opinia teoretică minoritară, ca și soluția divergentă adoptată în una dintre hotărârile Curții de Apel Ploiești (în condițiile în care la nivelul aceleiași instanțe există și o hotărâre ce coincide cu practica majoritară) nu pot justifica intervenția preventivă a instanței supreme în cadrul acestui mecanism de unificare, câtă vreme chestiunea de drept ce face obiectul întrebării adresate Înaltei Curți a fost tranșată de instanțele învestite cu soluționarea acestui tip de litigii, iar din practica judiciară decelată în legătură cu această problemă de drept nu au rezultat dificultăți de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 263/2010. ... 72. A aprecia altfel înseamnă a îngădui ca, în cadrul procedurii de unificare a jurisprudenței prin pronunțarea unei hotărâri prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție să nu se afle în situația de a se pronunța asupra unei probleme de drept în legătură cu care practica judiciară este inexistentă sau doar incipientă, deci în legătură cu o problemă de drept cu adevărat nouă, ci de a confirma sau, după caz, a infirma anumite interpretări jurisprudențiale deja existente, dintre care una evident consolidată prin pronunțarea unui număr semnificativ de hotărâri judecătorești. ... 73. Or, prin aceasta s-ar ajunge la nesocotirea dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în partea lor privitoare la rațiunea și condițiile pronunțării unei hotărâri prealabile, dispoziții prin care legiuitorul a stabilit în mod clar că mecanismul de unificare a practicii judiciare reprezentat de hotărârea prealabilă nu poate fi folosit decât în scopul preîntâmpinării apariției unei practici neunitare, printr-o rezolvare de principiu a unei probleme de drept, scop care, în cazul prezentei sesizări, nu mai poate fi atins întrucât, pe de o parte, stadiul practicii incipiente, în curs de formare, a fost depășit, iar, pe de altă parte, jurisprudența ce s-a cristalizat în legătură cu problema de drept ce face obiectul sesizării este unitară, aceasta reflectând aceeași modalitate de interpretare a normei legale aplicabile, în situații similare. ... 74. De altfel, chestiunea de drept care face obiectul sesizării nu îndeplinește nici cerința esențială de a fi o reală și veritabilă problemă de drept, născută dintr-o normă legală imperfectă, lacunară ori neclară, susceptibilă de interpretări contradictorii, astfel încât să necesite rezolvarea de principiu în procedura hotărârii prealabile, câtă vreme rezolvarea ei presupune doar o reflexie mai aprofundată a judecătorului cauzei asupra textelor legale în discuție și realizarea unui raționament judiciar bazat pe mecanisme uzuale de interpretare a legii, în scopul stabilirii sensului voinței legiuitorului exprimate în norma supusă analizei, activități ce intră în mod obișnuit în atribuțiile instanțelor de judecată și care nu pot fi transferate instanței supreme pe calea sesizării formulate în conformitate cu dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă. ... 75. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat în mod constant că, în cadrul procedurii hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor judecătorești de interpretare și aplicare a legii în cauzele deduse judecății, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori a dificultăților întâmpinate în interpretarea unor texte de lege complexe ori precare (Decizia nr. 97 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2025). ... 76. Cu alte cuvinte, pentru sesizarea instanței supreme, este necesar ca soluționarea pe fond a cauzei să depindă de rezolvarea unei chestiuni de drept cu caracter de principiu și care prezintă dificultate suficientă pentru a reclama intervenția instanței supreme. Or, în cazul prezentei sesizări, analiza de conținut a întrebării prealabile relevă faptul că instanța de trimitere nu are nicio dificultate în a determina sensul dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 263/2010, aceasta reținând în mod explicit în cuprinsul încheierii de sesizare că, atât timp cât durata stagiului de cotizare realizat în condiții de handicap depinde de data stabilită ca fiind data dobândirii handicapului, interpretarea și aplicarea coroborată a acestei norme legale cu dispozițiile art. 43 din Normele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 pot conduce la concluzia că dovada stagiului în discuție nu se poate face decât cu certificatul de încadrare în grad de handicap, inclusiv sub aspectul datei dobândirii handicapului. ... 77. Instanța consideră, însă, că o atare interpretare este de natură a restrânge sfera de aplicare a art. 58 din Legea nr. 263/2010, apreciind că, în raport cu datele litigiului pe care îl are de soluționat, limitarea posibilității reclamantei de a dovedi data dobândirii handicapului cu orice alt mijloc de probă în afara certificatului de încadrare în grad de handicap ar putea avea drept consecință înlăturarea beneficiului a peste 25 de ani de stagiu de cotizare realizat în condiții de handicap. ... 78. Totodată, consideră că prin aplicarea rigidă a normei secundare din cuprinsul art. 43 din Normele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 este încălcat spiritul normei primare, ceea ce, în opinia sa, contravine art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, apreciind că, pentru a se evita astfel de consecințe și un eventual conflict între norma de bază și cea edictată în executarea sa, o interpretare posibilă ar fi în sensul că regimul probator instituit prin art. 43 este aplicabil exclusiv în procedura administrativă, urmând ca în fața instanței de judecată, în cazul unei contestații cum este cea pe care instanța o are de soluționat, părțile să se poată folosi de orice mijloc de probă dintre cele prevăzute de Codul de procedură civilă pentru a dovedi elementele de care depinde admisibilitatea cererii de pensionare, inclusiv stagiul realizat în condiții de handicap și data ivirii handicapului. ... 79. Prin urmare, completul nu se confruntă cu o reală problemă de interpretare a normei de drept în discuție și nu solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție interpretarea in abstracto a unui text legal considerat îndoielnic, lacunar sau neclar, ci, expunând cu claritate propriul raționament juridic cu privire la aceasta, apreciază, doar, că interpretarea și aplicarea coroborată a celor două texte legale i-ar dezavantaja pe beneficiarii art. 58 din Legea nr. 263/2010, care, în cadrul unei contestații ce vizează decizia de pensionare, nu ar putea dovedi data dobândirii handicapului decât cu certificatul de încadrare în grad de handicap, urmărind să obțină o confirmare a interpretării pe care o apreciază ca fiind de natură a evita astfel de consecințe și, implicit, un răspuns concret în raport cu situația particulară a reclamantei din speța dedusă judecății, în sensul că regimul probator restrictiv instituit de art. 43 din Normele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 s-ar aplica doar în faza administrativă, nu și în fața instanței de judecată, tinzând, astfel, către soluționarea pe fond a litigiului. ... 80. Or, pe calea prezentei proceduri nu este posibilă învestirea instanței supreme cu soluționarea oricărei chestiuni de drept subsumate cauzei acțiunii deduse judecății, în lipsa unei probleme de drept dificile, interpretarea și aplicarea legii în circumstanțele specifice fiecărei cauze fiind competențe care aparțin în exclusivitate instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei, iar nu Înaltei Curți de Casație și Justiție sesizate în procedura specială a hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. ... 81. Nici problema conflictului care, în opinia instanței de trimitere, ar exista între norma de bază și cea edictată în executarea sa nu necesită o dezlegare de principiu întrucât aceasta este o chestiune elementară de drept, ce nu ar putea genera vreun dubiu de interpretare a legii, rezolvarea sa presupunând doar aplicarea regulilor de soluționare a concursului între norme cu forță juridică diferită. ... 82. Or, raportat la conținutul concret al textelor legale în discuție, revine instanței de trimitere obligația ca, aplicând aceste reguli, să stabilească dacă, prin instituirea unui anumit regim probatoriu necesar dovedirii datei dobândirii handicapului, norma din art. 43 al Hotărârii Guvernului nr. 257/2011, edictată în aplicarea dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 263/2010, la care face referiri exprese, derogă sau nu de la aceasta, dacă este în concordanță cu textul din legislația primară sau dacă îl completează ori îl modifică în mod nepermis și dacă, astfel, trebuie sau nu aplicată, întrucât judecătorul cauzei, în virtutea plenitudinii funcției sale jurisdicționale, este cel chemat să rezolve și posibilele dificultăți de corelare a unor norme juridice, folosind metodele de interpretare a legii în acord cu principiile de drept, cu statuările doctrinale și cele jurisprudențiale în materie, atât timp cât interpretarea dispozițiilor legale de drept substanțial și a celor de procedură reprezintă o etapă distinctă și absolut necesară în procesul de aplicare a legii la o situație de fapt concretă. ... 83. De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a mai analizat, în mecanismele de unificare a practicii judiciare, compatibilitatea unor acte normative secundare cu legile în aplicarea cărora au fost adoptate, din cuprinsul deciziilor interpretative pronunțate rezultând condițiile în care se poate considera că acestea contravin normelor primare și, prin urmare, nu pot fi aplicate (în acest sens, deciziile indicate la punctul IX din prezenta decizie). Era în căderea instanței de trimitere sarcina de a verifica jurisprudența cu caracter obligatoriu a Înaltei Curți de Casație și Justiție și de a extrage acele elemente care prezintă relevanță în soluționarea problemei de drept concrete cu care a fost învestită, valorificarea și aplicarea acestora, în contextul litigiului, rămânând atributul exclusiv al completului de judecată. ... 84. Dezideratul aplicării uniforme și previzibile a legii există în toate cauzele, însă, intervenția instanței supreme prin pronunțarea unei hotărâri prealabile poate fi îngăduită numai atunci când în mod real o chestiune de drept, determinantă pentru soluționarea pe fond a unei cauze, nu apare ca fiind suficient de clară, prin raportare la dispozițiile legale din care derivă sau în care este cuprinsă, generând dificultăți veritabile de înțelegere a sensului său și având, din acest motiv, vocația de a conduce la o jurisprudență neunitară. Or, câtă vreme, în cazul prezentei sesizări, nu a fost identificată în concret nicio problemă de interpretare a dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 263/2010 prin raportare la cele ale art. 43 din Normele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, nu se poate reține că este îndeplinită condiția dificultății chestiunii de drept. ... 85. Aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a arătat deja, practica judiciară dezvoltată în legătură cu această problemă de drept este uniformă (cu excepția unei singure hotărâri), reflectând aceeași modalitate de interpretare a normei de drept în discuție, aspect de natură a conduce, o dată în plus, la concluzia lipsei de dificultate a operațiunii de interpretare și de aplicare a textului art. 58 din Legea nr. 263/2010, prin raportare la dispozițiile art. 43 din Normele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 și, implicit, la concluzia că problema de drept invocată nu este una reală care să necesite declanșarea procedurii hotărârii prealabile. ... 86. În concluzie, reținând că mecanismul de unificare a practicii judiciare constând în pronunțarea unei hotărâri prealabile nu poate fi valorificat decât în condițiile restrictive și cumulative de admisibilitate reglementate de art. 519-521 din Codul de procedură civilă și că, în cazul prezentei sesizări, două dintre aceste condiții, respectiv cele referitoare la noutatea și la dificultatea chestiunii de drept nu sunt îndeplinite, în temeiul art. 521 din același cod, ... ...