Decizia ÎCCJ nr. 27/2026 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție 40. Prealabil analizei pe fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este ținută să verifice dacă, în raport cu întrebarea formulată de titularul sesizării, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, în conformitate cu dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 41. În privința obiectului și a condițiilor sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, instituie o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, condiții care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: – existența unei cauze aflate în curs de judecată; ... – cauza să fie soluționată în ultimă instanță; ... – existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... – chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate; ... – asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 42. Astfel fiind, procedura sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile are drept scop uniformizarea jurisprudenței și asigurarea predictibilității acesteia, așa încât, spre deosebire de recursul în interesul legii, care are menirea de a înlătura o practică neunitară intervenită deja în rândul instanțelor judecătorești, ea are semnificația unui remediu a priori care urmărește să preîntâmpine practica judiciară neunitară. ... 43. În vederea atingerii scopului menționat, legiuitorul a instituit sus-amintitele condiții de admisibilitate pentru declanșarea procedurii hotărârii prealabile, conturând, prin urmare, cadrul legal al instituției analizate. ... 44. Procedând la analiza acestor cerințe de admisibilitate, se constată că primele două condiții, referitoare la titularul sesizării și stadiul soluționării pricinii în ultimă instanță, sunt îndeplinite, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de un complet din cadrul Tribunalului Maramureș - Secția I civilă, învestit cu soluționarea apelului exercitat împotriva unei sentințe pronunțate de judecătorie într-un litigiu având ca obiect contestație la executare, hotărârea ce urmează a fi pronunțată de tribunal fiind definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă. ... 45. Cea de-a treia condiție de admisibilitate este de asemenea îndeplinită, întrucât problema de drept supusă interpretării are legătură directă și nemijlocită cu soluționarea litigiului pendinte, în condițiile în care unul dintre motivele de apel vizează momentul de la care începe să curgă pentru creditorul fiscal termenul de prescripție a dreptului de a solicita executarea silită a sumelor stabilite prin hotărârea de atragere a răspunderii patrimoniale, pronunțată în temeiul art. 169 din Legea nr. 85/2014, rămasă definitivă anterior închiderii procedurii insolvenței. ... 46. Totodată, din verificările efectuate se constată că este întrunită și cerința ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, precum și faptul că nu există un recurs în interesul legii în curs de soluționare privitor la această chestiune. ... 47. Cât privește cerința referitoare la noutatea chestiunii de drept, aceasta reprezintă o condiție distinctă de aceea a inexistenței unei statuări a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra problemei de drept care formează obiectul sesizării. ... 48. În absența unor criterii legale de determinare a conținutului acestei noțiuni, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat, în jurisprudența sa constantă, că este îndeplinită cerința noutății atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementări nou-intrate în vigoare, iar instanțele nu i-au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial, ori dacă se impun anumite clarificări, într-un context legislativ nou sau modificat față de unul anterior, de natură să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept mai vechi (a se vedea Decizia nr. 64 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1099 din 18 noiembrie 2021, paragraful 123, și jurisprudența citată acolo). ... 49. De asemenea, noutatea chestiunii de drept, în sensul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, poate constitui și atributul unei reglementări mai vechi, dar asupra căreia instanța de judecată este chemată să se pronunțe în prezent, atunci când aplicarea frecventă a normei juridice a devenit actuală pentru că textele de lege supuse interpretării suscită recent în fața instanțelor de judecată o dificultate a aplicării acestora și creează premisele apariției unei practici judiciare neunitare la nivel național (idem, paragraful 124). ... 50. În aceste coordonate de evaluare a cerinței noutății chestiunii de drept se constată că normele legale a căror interpretare formează obiectul prezentei sesizări au o vechime apreciabilă, regăsindu-se, în aceeași formă, în actele normative care au reglementat în mod succesiv materia. ... 51. Astfel, la data publicării sale, și anume 21 aprilie 2006, Legea nr. 85/2006 reglementa atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății sau a altor persoane care au cauzat starea de insolvență a debitorului, precum și executarea silită a hotărârilor pronunțate împotriva acestor persoane, în coordonatele stabilite anterior de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare. ... 52. Legea nr. 85/2006 a fost abrogată prin Legea nr. 85/2014, care, la rândul său, a preluat în mod similar reglementările menționate. ... 53. În ceea ce privește normele de procedură fiscală, art. 136 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța Guvernului nr. 92/2003), în forma republicată la data de 31 iulie 2007, stabilea că, „în cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispozițiile cap. IV din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, și pentru creanțe fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silită se efectuează de organul de executare în condițiile prezentului cod“. ... 54. Aceeași soluție legislativă a fost păstrată și în Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare [art. 220 alin. (10) ]. ... 55. În concluzie, din această perspectivă de evaluare a cerinței noutății chestiunii de drept se observă că dispozițiile legale a căror interpretare a prilejuit formularea prezentei sesizări se regăsesc în cuprinsul unor acte normative adoptate și intrate în vigoare cu mai mult de 20 de ani în urmă. ... 56. Așadar, normele legale supuse interpretării nu sunt unele recent intrate în vigoare și nici nu se constată existența unui cadru legislativ nou sau modificat față de cel anterior. ... 57. De altfel, în încheierea de sesizare nu au fost evidențiate circumstanțe particulare care să confere noutate problemei de drept, instanța de trimitere limitându-se să arate că aceasta nu a fost dedusă interpretării instanței supreme nici măcar pe cale incidentală și nu beneficiază la nivel jurisprudențial de o practică recentă, consistentă și unitară, împrejurări care nu confirmă însă îndeplinirea cerinței de admisibilitate analizate. ... 58. Deși este adevărat că noutatea chestiunii de drept, în sensul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, poate constitui și atributul unei reglementări mai vechi, dar asupra căreia instanța de judecată este chemată să se pronunțe în prezent, atunci când aplicarea frecventă a normei juridice a devenit actuală, textele de lege supuse interpretării suscitând recent în fața instanțelor de judecată o dificultate a aplicării acestora și creând premisele apariției unei practici neunitare la nivel național, o astfel de ipoteză nu se regăsește în cazul de față. ... 59. Dimpotrivă, potențialul de practică neunitară este aproape inexistent la nivel de jurisprudență (fiind indicate doar două hotărâri judecătorești relevante, dintre care una este anterioară Deciziei nr. 50 din 18 septembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, și contrară dezlegării oferite prin această decizie) și nu rezultă nici din opiniile teoretice comunicate de instanțele naționale. ... 60. Astfel, din examinarea opiniilor judecătorești transmise de curțile de apel rezultă că instanțele au considerat, într-o majoritate covârșitoare, că momentul de la care curge pentru creditorul fiscal termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a sumelor stabilite printr-o hotărâre de angajare a răspunderii administratorului societății insolvente, rămasă definitivă anterior închiderii procedurii, este de la data rămânerii definitive a hotărârii de angajare a răspunderii administratorului. ... 61. S-a argumentat, în esență, că răspunderea reglementată de art. 169 din Legea nr. 85/2014 este subordonată scopului procedurii insolvenței, acela de a acoperi pasivul debitorului, fiind o răspundere față de debitorul persoană juridică, căruia i s-a cauzat starea de insolvență, prejudiciul fiind cauzat în mod direct acestuia și numai indirect creditorilor. ... 62. Indiferent de natura creanțelor care compun masa credală, răspunderea reglementată de dispozițiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 are caracter civil, iar sumele obținute în temeiul acesteia sunt ale debitorului persoană juridică, și nu ale creditorilor. Titularul dreptului de creanță derivat din titlul executoriu reprezentat de hotărârea de atragere a răspunderii poate pune în executare hotărârea prin practicianul în insolvență. ... 63. Derogarea instituită de art. 220 alin. (1) din Codul de procedură fiscală pentru situația în care în patrimoniul debitorului insolvent se află și creanțe fiscale vizează faptul că executarea silită se efectuează de organul de executare în condițiile instituite de Codul de procedură fiscală și nu conduce la aplicarea termenului de prescripție a creanțelor fiscale, rămânând aplicabil termenul de prescripție a executării silite prevăzut de art. 706 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel cum s-a arătat explicit în considerentele Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 50/2023. ... 64. Pe de altă parte, s-a arătat că analiza prevederilor art. 171 din Legea nr. 85/2014 relevă faptul că atât executarea benevolă, cât și cea silită a hotărârii sunt posibile anterior închiderii procedurii de insolvență. Închiderea procedurii insolvenței nu dă naștere unui nou drept de creanță, ci reprezintă exclusiv o modalitate de valorificare a unui drept deja constituit anterior, în cadrul procedurii. ... 65. Întrucât titlul executoriu este reprezentat de hotărârea judecătorească de angajare a răspunderii, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită începe să curgă de la data rămânerii definitive a acesteia, conform art. 706 alin. (2) din Codul de procedură civilă. ... 66. În fundamentarea opiniilor teoretice exprimate, judecătorii instanțelor naționale consultate au avut în vedere dezlegările deja oferite de Înalta Curte de Casație și Justiție în mecanismele de unificare a practicii judiciare, respectiv deciziile nr. 14 din 27 iunie 2022, nr. 6 din 14 mai 2012 și nr. 27 din 12 decembrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, precum și Decizia nr. 50 din 18 septembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... 67. Așadar, analiza atentă a dezlegărilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul mecanismelor de unificare a practicii judiciare, având ca obiect chestiuni de drept similare, evidențiază faptul că instanța supremă a conturat deja repere jurisprudențiale suficiente și coerente pentru interpretarea și aplicarea normelor legale incidente, pe care judecătorii instanțelor naționale le-au avut în vedere în formularea opiniilor teoretice înaintate asupra problemei de drept în discuție. Prin urmare, se desprinde concluzia firească a inexistenței unui risc real de interpretare neunitară, în condițiile în care instanțele judecătorești dispun de instrumente adecvate care le permit să aplice dispozițiile legale în discuție în acord cu voința legiuitorului. ... 68. Soluția divergentă adoptată într-o singură hotărâre judecătorească nu poate justifica intervenția preventivă a instanței supreme în cadrul acestui mecanism de unificare, nefiind relevantă în aprecierea riscului de apariție a unei practici neunitare din perspectiva chestiunii de drept ce face obiectul prezentei sesizări, întrucât este anterioară dezlegării oferite prin Decizia nr. 50 din 18 septembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu privire la termenul de prescripție al executării silite, al cărei caracter obligatoriu nu poate fi ignorat ulterior publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I. ... 69. Nu în ultimul rând, se reține că opiniile teoretice exprimate de judecătorii din cadrul instanțelor care au înaintat puncte de vedere, deși nu au caracter uniform, nu justifică prin ele însele declanșarea mecanismului reglementat de dispozițiile art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, întrucât scopul pronunțării unei hotărâri prealabile este acela de a asigura coeziunea în plan jurisdicțional, ceea ce presupune existența unor tendințe jurisprudențiale concrete orientate către soluții diferite. ... 70. Ca atare, funcția de prevenție a mecanismului de interpretare instituit de art. 519 din Codul de procedură civilă, de rezolvare de principiu a chestiunii de drept, nu își găsește utilitatea în cauză, în condițiile expuse, motiv pentru care se impune soluția respingerii ca inadmisibilă a sesizării formulate de Tribunalul Maramureș - Secția I civilă în Dosarul nr. 454/336/2023*. ... ...