Decizia ÎCCJ nr. 23/2019 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 35. Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: Asupra admisibilității sesizării ... 36. Din cuprinsul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, care reglementează procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, rezultă următoarele condiții de admisibilitate a sesizării, care trebuie îndeplinite cumulativ: – existența unei cauze în curs de judecată; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza în ultimă instanță; ... – ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... – chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate; ... – Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept, iar aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 37. Analiza condițiilor de admisibilitate relevă următoarele: ... 38. Primele două condiții sunt îndeplinite, întrucât cauza are ca obiect anularea unei decizii de compensare prin puncte emise de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în temeiul Legii nr. 165/2013 și se află în curs de judecare în apel pe rolul unei secții civile din cadrul Curții de Apel București (instanța de trimitere). Conform art. 35 alin. (4) cu referire la art. 34 și art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, decizia ce urmează a se pronunța este supusă numai apelului, astfel încât este definitivă, în aplicarea art. 634 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă. ... 39. Celelalte condiții de admisibilitate implică existența unei chestiuni de drept, iar în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, făcându-se referire și la doctrină, s-a arătat constant că procedura reglementată de art. 519 din Codul de procedură civilă are în vedere o problemă de drept reală, care să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidența unor principii generale ale dreptului al căror conținut sau a căror sferă de acțiune sunt discutabile, cu scopul împiedicării apariției unei jurisprudențe neunitare în materie. ... 40. Modalitatea în care este conceput să funcționeze mecanismul care generează pronunțarea unei hotărâri prealabile presupune ca respectiva chestiune de drept să nu fie ipotetică, ci să facă în mod efectiv obiectul învestirii instanței de trimitere, dezlegarea dată de către instanța supremă urmând a influența soluția pe care instanța de trimitere o va pronunța în cauză. Așadar, atunci când întrebarea adresată instanței supreme face referire la texte de lege sau la conținutul unui act normativ în vigoare, chestiunea de drept în contextul art. 519 din Codul de procedură civilă trebuie să decurgă din interpretarea unei anumite dispoziții legale, iar nu din aplicarea acesteia în circumstanțele particulare ale speței. Instanța supremă nu poate fi învestită, în cadrul acestei proceduri, chiar cu interpretarea și aplicarea legii în scopul soluționării cauzei respective, atribut ce intră și trebuie să rămână în sfera de competență a instanței de judecată (de exemplu, Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016; Decizia nr. 31 din 15 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 22 iunie 2017). ... 41. Verificându-se, din această perspectivă, cerința legată de învestirea cu o chestiune de drept reală, se constată următoarele: Chestiunea de drept cu a cărei lămurire a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție vizează aplicabilitatea prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 într-o situație dată, aceea în care cesionarul de drepturi litigioase - destinatarul normei - este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent în baza unei hotărâri judecătorești prin care i s-ar fi stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite, rămasă irevocabilă după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. Articolul 24 alin. (2) prevede că persoanele îndreptățite la măsuri compensatorii, altele decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, beneficiază de măsura compensatorie prin puncte, cu plafonarea punctelor în modalitatea expres prevăzută de normă. Așadar, cesionarul de drepturi litigioase este în mod expres exclus de la măsura reparatorie a compensării integrale prin puncte, recunoscută celorlalți titulari ai dreptului de proprietate, conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. Printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională a considerat că tratamentul juridic aplicat persoanelor care au dobândit, în temeiul unor contracte cu titlu oneros, drepturile cuvenite potrivit legilor de restituire a proprietății nu constituie o discriminare, opțiunea legiuitorului fiind justificată de situația diferită a destinatarilor normelor din alin. (1) , respectiv alin. (2) al art. 24 din Legea nr. 165/2013. ... 42. Este de reținut că, în cuprinsul sesizării, instanța de trimitere a considerat că soluționarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea chestiunii de drept, deoarece stabilirea aplicării sau neaplicării art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 are înrâurire asupra numărului concret de puncte care trebuie atribuite în compensare, iar acest număr constituie obiect al cererii de apel (pct. 18 din prezenta hotărâre). Din aceste explicații reiese că instanța de trimitere se socotește învestită cu cercetarea îndreptățirii reclamantului din cauză, în calitate de cesionar de drepturi litigioase, fie la emiterea unei decizii de compensare integrală prin puncte, fie la emiterea unei decizii de compensare cu plafonarea punctelor (aceasta din urmă fiind efectiv emisă în cauză de către intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor). Ținând cont că instanței de judecată îi revine prerogativa aprecierii limitelor devoluțiunii în apel, urmează a se constata că întrebarea adresată nu pune niciun moment în discuție stabilirea domeniului de aplicare al dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 165/2013, cu toate că prima instanță a făcut aplicarea art. 41, iar prin apel s-au formulat critici pe acest aspect. ... 43. În acest context se reține că referirea instanței de trimitere la situația pronunțării în speță a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile nu are drept scop identificarea unei ipoteze care să justifice aplicarea procedurii din art. 41, derogatorie de la cea instituită prin dispozițiile art. 16 și următoarele ale Legii nr. 165/2013, ci vizează modalitatea de aplicare a acestei din urmă proceduri, ce presupune emiterea unei decizii de compensare prin puncte de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, urmată de valorificarea punctelor în condițiile legii. Cu alte cuvinte, instanța de trimitere are în vedere aplicarea sau neaplicarea dispozițiilor art. 24 alin. (2) , ce constituie parte integrantă din procedura descrisă în art. 16 și următoarele din lege, în prezența unei anumite hotărâri judecătorești definitive și irevocabile de care beneficiază destinatarul normei din art. 24 alin. (2) al legii. ... 44. Această finalitate a prezentei sesizări exclude existența unei probleme de drept care privește interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege și ce ar putea, astfel, justifica declanșarea mecanismului reglementat prin art. 519 din Codul de procedură civilă. În raționamentul juridic regăsit în sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, eventuala aplicare sau neaplicare a dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 depinde de evaluarea conținutului și a efectelor hotărârii judecătorești la care instanța de trimitere face referire, în sensul dacă prin acea hotărâre au fost stabilite sumele de bani reprezentând despăgubiri, precum și autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive și irevocabile ori forța executorie a acesteia. De altfel, aceste aspecte formează obiect al învestirii instanței de apel (pct. 11 și 12 din prezenta hotărâre). Or, atare verificări, ce privesc un mijloc de probă administrat în cauză, țin de prerogativele exclusive ale instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei, neputând fi acceptată implicarea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în soluționarea fondului apelului, prin aprecierea aspectelor relevante în judecarea cauzei. ... 45. În același timp, în condițiile în care raționamentul juridic pe care instanța de trimitere și-a întemeiat sesizarea de față are drept premisă incidența procedurii prevăzute de dispozițiile art. 16 și următoarele ale Legii nr. 165/2013 - ce presupune emiterea unei decizii de compensare prin puncte de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, urmată de valorificarea punctelor în condițiile legii -, eventuala valorificare a autorității de lucru judecat a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile prin care s-ar fi stabilit în favoarea cesionarului de drepturi litigioase cuantumul neplafonat al despăgubirilor cuvenite ar conduce, practic, la înlăturarea aplicării în cauză a dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. Or, atare rezultat, atât timp cât nu decurge din stabilirea pe cale de interpretare a domeniului de aplicare al normei, poate fi conceput ca efect fie al neconstituționalității art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, fie al contrarietății dintre norma din legea națională și Convenția europeană a drepturilor omului. ... 46. Astfel, Curtea Constituțională a constatat, în mai multe rânduri, neconstituționalitatea unor prevederi legale prin care se tindea la nerespectarea efectelor unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, cu consecința încălcării ordinii juridice a statului de drept și obstrucționării bunei funcționări a justiției (de exemplu, Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, pronunțată chiar în materia Legii nr. 165/2013, prin care s-a constatat că anumite dispoziții sunt constituționale „în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispozițiilor entităților învestite cu soluționarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil/definitiv asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate“). ... 47. Rezultatul preconizat prin sesizarea de față nu poate fi atins în cadrul procedurii vizând dezlegarea unei chestiuni de drept, deoarece, în mod evident, acest complet nu se poate pronunța asupra neconstituționalității art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, dar nici asupra contrarietății acestei norme cu Convenția europeană a drepturilor omului (sugerată de una dintre opiniile exprimate în punctul de vedere al instanței de trimitere), ce rămâne atributul exclusiv al instanței de judecată, cât timp confruntarea normei naționale cu cea a Convenției nu are ca scop stabilirea înțelesului sau a conținutului normei, ci doar stabilirea aplicării normei în cauză. ... ...