Decizia ÎCCJ nr. 13/2024 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: 50. Dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă reglementează mai multe condiții cumulative de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de unificare a practicii judiciare pe calea hotărârii prealabile, respectiv: – existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță; ... – cauza ce face obiectul judecății să se afle în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, a curții de apel sau a tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... – instanța de trimitere să fie învestită cu soluționarea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... – chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate; ... – Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept și aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 51. Textul de lege impune ca, înainte de a se trece la analizarea pe fond a chestiunii de drept ce face obiectul dezbaterii, să fie verificată împrejurarea dacă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept este aptă să asigure îndeplinirea funcției pentru care a fost concepută, respectiv aceea de a pronunța o decizie interpretativă de principiu cu scopul de a preîntâmpina apariția unei practici neunitare la nivel național (control a priori). ... 52. Această finalitate impune o evaluare a tuturor circumstanțelor care configurează sesizarea, dar și a condițiilor care permit declanșarea mecanismului de interpretare. ... 53. Examinarea condițiilor impuse cumulativ de textul art. 519 din Codul de procedură civilă pune în evidență faptul că, în cazul concret al sesizării de față, sunt îndeplinite doar în parte cerințele legale enunțate anterior pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile. ... 54. Astfel, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate legate de titularul sesizării și de stadiul soluționării pricinii în care sesizarea a fost promovată, în sensul că titularul sesizării este curtea de apel, în cazul de față Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți, care a fost învestită cu soluționarea căii de atac a recursului împotriva Deciziei civile nr. 228 din 10 februarie 2022, pronunțată în apel de Tribunalul Constanța - Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 9.306/212/2021, având ca obiect acțiune în constatare - obligație de a face, respectiv: – să se constate caracterul abuziv al clauzelor inserate la art. 5.2 din contractul de credit pentru nevoi personale din data de 5 septembrie 2008, garantat cu ipotecă; ... – să fie obligată pârâta la eliminarea acestor clauze; ... – să fie obligată pârâta la restituirea sumelor achitate în baza acestor clauze, actualizate cu dobânda legală calculată de la data achitării fiecărei sume și până la data restituirii efective; ... – să se dispună stabilizarea cursului de schimb valutar CHF-RON la valoarea de la data încheierii contractului și efectuarea plăților la cursul valutar de la data încheierii acestuia, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării sale. ... ... 55. Se reține totodată că problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici nu s-a statuat anterior asupra acesteia printr-o hotărâre obligatorie pentru instanțe pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind astfel îndeplinită o altă condiție de admisibilitate impusă de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 56. Prin urmare, prezenta sesizare îndeplinește condițiile de ordin procedural impuse de art. 519 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel încât, în continuare, trebuie să se stabilească dacă problema de drept ridicată de către instanța de sesizare este o veritabilă chestiune de drept și dacă această chestiune de drept are caracter de noutate. ... 57. Cât privește necesitatea existenței unei chestiuni de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat în mod constant în jurisprudența sa că, pentru a se putea vorbi despre existența unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept supusă interpretării să fie una veritabilă, să prezinte o dificultate suficient de mare, legată de posibilitatea de a interpreta în mod diferit un text de lege, fie pentru că acesta este lacunar, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale. ... 58. Chestiunea de drept trebuie să fie una reală și veritabilă, o atare condiție fiind îndeplinită doar atunci când norma de drept supusă interpretării este îndoielnică, lacunară sau neclară, fiind susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite și, în consecință, să creeze practică neunitară. Așadar, nu orice chestiune de drept poate să fie supusă interpretării prin acest mecanism de unificare jurisprudențială, ci numai acele dispoziții legale care au caracter precar, dual sau complex, putând da naștere unor interpretări divergente. ... 59. În caz contrar, rolul instanței supreme ar deveni unul de soluționare directă pe fond a cauzei în discuție, afectând astfel actul de justiție pe care instanța inferioară este chemată să îl efectueze în mod direct și efectiv, rol care este consacrat la nivel constituțional. ... 60. Caracterul veritabil al chestiunii de drept trebuie să rezulte din încheierea de sesizare pronunțată de instanța de trimitere, întrucât completul de judecată învestit cu soluționarea pricinii este ținut, în primul rând, să stabilească dacă este o problemă de interpretare care să reprezinte o oarecare dificultate și care implică riscul unor interpretări diferite ulterioare în practica judiciară. ... 61. Prin urmare, încheierea de sesizare trebuie să releve opiniile judecătorilor din complet asupra respectivei chestiuni de drept, asupra diferitelor variante de interpretare posibile, cu argumentele aferente fiecărei opinii, iar în final să conțină opțiunea provizorie a completului pentru o dezlegare pe care o consideră preferabilă, toate acestea pentru justificarea declanșării mecanismului de unificare a jurisprudenței consacrat de dispozițiile art. 519 - 521 din Codul de procedură civilă. ... 62. O atare exigență legală a fost subliniată în mod constant în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, considerându-se imperios necesar ca punctul de vedere al instanței de trimitere să cuprindă o argumentare temeinică asupra admisibilității sesizării nu numai sub aspectul condițiilor de procedură, cât mai ales sub aspectul circumstanțierii condiției privind ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei (de exemplu, deciziile nr. 20 din 22 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 5 august 2015; nr. 31 din 19 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 918 din 11 decembrie 2015; nr. 21 din 13 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 4 octombrie 2016 etc.). ... 63. Din verificarea încheierii din data de 29 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți, în Dosarul nr. 9.306/212/2021, prin care s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu dezlegarea de principiu a chestiunii de drept în discuție, rezultă că instanța de recurs legal învestită cu soluționarea procesului nu a învederat condițiile în care poate fi reținută existența unei probleme de drept, a unei chestiuni veritabile și complexe, în măsură să justifice o interpretare de principiu a legii incidente cerută instanței supreme. ... 64. Astfel, încheierea de sesizare nu cuprinde nicio argumentare cu privire la caracterul îndoielnic, lacunar sau neclar al prevederilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă și nici opțiunea provizorie a judecătorilor instanței de sesizare cu privire la modul în care ar trebui interpretate aceste dispoziții legale, instanța de trimitere mărginindu-se la reiterarea pur formală a cerințelor prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă și la redarea celor două opinii formate în cadrul completului de judecată - opinia privind inadmisibilitatea recursului prin raportare la dispozițiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură și la caracterul unitar al acțiunii întemeiate pe dispozițiile legale din materia protecției consumatorului și, respectiv, opinia privind admisibilitatea recursului, întrucât capătul de cerere privind înghețarea cursului de schimb la data încheierii contractului de credit se întemeiază atât pe Legea nr. 193/2000, cât și pe Codul civil, fără a argumenta în ce constă dificultatea de interpretare a normei menționate. ... 65. După enunțarea celor două opinii ale membrilor completului de judecată al instanței de trimitere, fără relevarea dificultății de interpretare a textului ce face obiectul interpretării și a argumentelor pe care se întemeiază fiecare opinie, instanța de sesizare conchide în dispozitivul încheierii prin care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție că art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă trebuie interpretat de instanța supremă sub aspectul aplicării/neaplicării în cauză, întrucât capătul de cerere prin care se solicită înghețarea cursului de schimb valutar la data încheierii contractului de credit este întemeiat pe dispozițiile art. 970 din Codul civil din 1864 și pe Decizia Curții Constituționale a României nr. 623 din 25 octombrie 2016 și, prin urmare, se pune problema dacă o atare cerere mai poate fi calificată drept o cerere aparținând materiei protecției consumatorilor. ... 66. Din încheierea instanței de trimitere rezultă că nu este vorba despre o autentică problemă de drept, ci, mai degrabă, de o dificultate a instanței de judecată de a-și forma convingerea și de a da o calificare juridică unei anumite cereri ca fiind sau nu o cerere de protecție a consumatorului. Întrucât calificarea acțiunii ține de împrejurările speței și de aplicarea de către instanța de fond a principiilor fundamentale ale procesului civil, în special a principiului disponibilității și a principiului rolului activ al instanței de judecată în aflarea adevărului, aspecte care țin de competența instanței de judecată și de rolul acesteia în soluționarea directă și efectivă a cererilor cu care este învestită, asemenea chestiuni nu pot primi o dezlegare la nivel de principiu prin pronunțarea unei hotărâri prealabile în procedura reglementată de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 67. Totodată, din formularea de către instanța de trimitere a chestiunii cu care a sesizat instanța supremă rezultă că se urmărește să se obțină o anumită interpretare a considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 623 din 25 octombrie 2016, care s-a pronunțat cu privire la impreviziune în contextul Legii nr. 77/2016. ... 68. Probabil că instanța de trimitere a avut în vedere distincția pe care Curtea Constituțională a făcut-o între impreviziunea de drept comun și impreviziunea specială, adică o impreviziune subiectivă, prin raportare la criteriile de impreviziune reglementate de normele Legii nr. 77/2016, însă considerentele deciziei instanței de contencios constituțional, parte a ordinii juridice normative, cuprind reperele necesare pentru soluționarea cauzei cu care era învestită. ... 69. În speță, nu este posibilă declanșarea mecanismului de unificare reprezentat de sesizarea instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, întrucât nu este îndeplinită nici cerința de admisibilitate privind noutatea chestiunii de drept cu care a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, cerință de admisibilitate distinctă de aceea a nepronunțării anterioare a instanței supreme asupra respectivei chestiuni de drept ori de aceea a inexistenței unui recurs în interesul legii aflat în curs de soluționare cu privire la problema de drept supusă interpretării. ... 70. Întrucât Codul de procedură civilă nu definește noțiunea de „noutate“ a chestiunii de drept ivite în fața instanței de sesizare, verificarea acestei condiții aparține exclusiv completului învestit cu soluționarea sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, prin exercitarea dreptului de apreciere al judecătorilor ce fac parte din acest complet, astfel cum instanța supremă a hotărât în mod constant în bogata sa jurisprudență, relevante fiind din acest punct de vedere deciziile Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 1 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9 aprilie 2014; nr. 3 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014; nr. 6 din 23 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014; nr. 13 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 13 iulie 2015; nr. 14 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 1 octombrie 2015 etc. ... 71. În jurisprudența sa anterioară, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut că cerința noutății este îndeplinită atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare, astfel încât nu există practică judiciară pe această problemă de drept sau practica judiciară este incipientă, instanțele neavând încă posibilitatea să dea o interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial a acestei chestiuni de drept ori în situația în care se impun anumite clarificări într-un context legislativ nou sau modificat față de cel anterior, context care să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept supuse interpretării. ... 72. Această definire a noțiunii de noutate a chestiunii de drept de către Înalta Curte de Casație și Justiție se regăsește în deciziile nr. 3 din 14 aprilie 2014 și nr. 13 din 8 iunie 2015, anterior amintite, în Decizia nr. 41 din 21 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 10 februarie 2017 etc. ... 73. În analiza chestiunii de drept pendinte, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a avut în vedere doar acele hotărâri judecătorești pronunțate în acțiunile declanșate după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, acțiuni ce vizează, între altele, și clauza de risc valutar, solicitându-se înghețarea cursului de schimb la nivelul de la data încheierii contractului de credit, prin invocarea teoriei impreviziunii, astfel cum este cauza în care s-a formulat întrebarea prealabilă. Se reține conturarea unei jurisprudențe unitare în legătură cu chestiunea de drept supusă dezlegării, astfel încât nu mai este posibilă activarea mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile, întrucât scopul preîntâmpinării practicii neunitare nu mai poate fi atins, chestiunea de drept nefiind nouă, ci dimpotrivă, găsindu-și o rezolvare unitară în jurisprudența instanțelor naționale care au fost învestite cu soluționarea acestui tip de cauze. ... 74. Se reține astfel că instanțele au pronunțat hotărâri definitive în apel în cauze similare celei care face obiectul prezentei sesizări, adică în care reclamanții au solicitat constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractele de credit, precum și înghețarea (stabilizarea) cursului de schimb la nivelul de la momentul încheierii contractului de credit, prin aplicarea teoriei impreviziunii, apreciind că sunt aplicabile dispozițiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, fiind vorba despre o acțiune în protecția consumatorului, care nu este supusă recursului. ... 75. Instanța de sesizare a motivat îndeplinirea condiției de noutate a chestiunii de drept a cărei lămurire se cere prin faptul că problema de drept nu a fost analizată în doctrina de specialitate, iar în urma consultării jurisprudenței s-ar fi identificat soluții atât de admisibilitate a recursului, cât și de inadmisibilitate a acestuia, fără însă să fie atașate asemenea hotărâri care să confirme dualitatea de interpretare. ... 76. În plus, practica judecătorească atașată la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție nu relevă existența acestei duble interpretări - deciziile pronunțate de către tribunale și curți de apel în soluționarea apelului în cauze identice fiind pronunțate cu mențiunea „definitivă“. ... 77. Datele problemei nu se modifică în ipoteza în care Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-ar raporta la pronunțarea în cadrul ordinii juridice naționale a Deciziei Curții Constituționale nr. 623 din 25 octombrie 2016, decizie la care face referire prezenta sesizare și prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, 7 și 8 din Legea nr. 77/2016, dispoziții pe care instanța de contencios constituțional le-a declarat constituționale în măsura în care instanța judecătorească verifică condițiile referitoare la impreviziune. ... 78. Distinct de faptul că Decizia Curții Constituționale nr. 623 din 25 octombrie 2016 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, la mai bine de 7 ani înainte de data prezentei sesizări, problema de drept care a făcut obiectul sesizării de neconstituționalitate a fost exercitarea controlului judecătoresc în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor specifice impreviziunii conform art. 969 și 970 din Codul civil din 1864, pentru contractele încheiate până la data de 1 octombrie 2011, aspect ce înlătură posibilitatea reglementării unei impreviziuni aplicabile ope legis tuturor contractelor în derulare, cu deformarea condițiilor specifice impreviziunii. ... 79. Dezlegările date de Curtea Constituțională în cadrul Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016 au fost urmate de o bogată jurisprudență unitară a instanțelor naționale care au pronunțat decizii definitive în apelul declarat în cererile de chemare în judecată întemeiate pe legislația specifică protecției consumatorului, respectiv Legea nr. 193/2000, acțiuni ce vizează, între altele, și clauza de risc valutar, solicitându-se înghețarea cursului de schimb la nivelul de la data încheierii contractului de credit, prin invocarea teoriei impreviziunii. ... 80. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a analizat și luat în considerare doar acțiunile declanșate după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, cu raportare la dispozițiile art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare, potrivit cărora: „Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017.“ ... 81. Problema de drept, astfel cum a fost configurată în actul de sesizare, se soluționează doar după calificarea juridică a demersului în instanță al reclamantului, calificare ce aparține competenței instanței de judecată și care se impune în contextul în care reclamanții combină argumente și temeiuri juridice specifice atât dreptului comun - art. 969 și 970 din Codul civil din 1864 sau art. 1.271 din Codul civil, în funcție de data la care a fost încheiat contractul de credit, cât și legislației speciale privind protecția consumatorului - Legea nr. 193/2000 și Legea nr. 77/2016. ... 82. O atare abordare a problemei de drept, astfel cum a fost enunțată, reiese din jurisprudența unitară a instanțelor naționale, curțile de apel și tribunalele pronunțând decizii definitive în apelurile judecate în cauzele întemeiate pe Legea nr. 193/2000, cauze în care, între altele, se solicită și înghețarea cursului de schimb valutar la data încheierii contractului, pentru lipsa transparenței și imprevizibilitatea riscului asumat la acea dată, similare cauzei în care s-a făcut prezenta sesizare. ... 83. Prin urmare, conturarea unei practici în legătură cu chestiunea de drept ce face obiectul sesizării determină concluzia că nu mai poate fi sesizată instanța supremă pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, într-o asemenea ipoteză scopul preîntâmpinării practicii neunitare nemaiputând fi atins, chestiunea de drept nefiind așadar nouă, ci dimpotrivă aceasta găsindu-și rezolvarea în jurisprudența instanțelor naționale care, învestite cu soluționarea acestui tip de cauze, au pronunțat hotărâri judecătorești definitive în soluționarea apelului, făcând aplicarea art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă. ... 84. Necesitatea stabilirii elementului de noutate a chestiunii de drept a cărei interpretare se solicită vizează asigurarea funcției mecanismului hotărârii prealabile de prevenire a practicii judiciare neunitare și evitarea paralelismului și suprapunerii cu mecanismul recursului în interesul legii, astfel încât este evident că o atare procedură a pronunțării unei hotărâri prealabile nu este chemată să confirme o practică unitară deja existentă, consecința fiind că într-o atare situație sesizarea este inadmisibilă. ... 85. Orice altă interpretare ar însemna ca, în cadrul procedurii de unificare a jurisprudenței naționale prin pronunțarea unei hotărâri prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fie în situația de a se pronunța în legătură cu o problemă de drept cu adevărat nouă, așadar o chestiune de drept care să fi generat o practică incipientă sau chiar o chestiune de drept pe care practica încă să nu se fi pronunțat, ci doar să confirme sau, după caz, să infirme o interpretare jurisprudențială deja existentă și, de multe ori, cazul în speță, consolidată prin pronunțarea unui număr semnificativ de hotărâri judecătorești. Or, printr-o atare interpretare s-ar ajunge la nesocotirea dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă în partea lor privitoare la rațiunea și condițiile pronunțării unei hotărâri prealabile. ... ...