Decizia CCR nr. 598/2014Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că prevederile art. 39 alin. (17) din Legea nr. 254/2013 sunt incidente în faza de executare a pedepselor, fază în care garanţiile procesuale oferite de legiuitor sunt diferite de cele specifice fazei de judecată. Se observă că autorul excepţiei deduce neconstituţionalitatea textului criticat prin compararea situaţiei sale juridice cu cea a persoanelor aflate în curs de judecată, or, aceste două categorii de persoane se află în situaţii juridice diferite. Se susţine, de asemenea, că autorul excepţiei confundă dreptul la apărare cu asistenţa juridică obligatorie şi că reglementarea cazurilor în care aceasta din urmă este incidentă este de competenţa exclusivă a legiuitorului. Se arată, totodată, că în faza executării pedepsei persoana condamnată are dreptul să-şi angajeze un apărător, să depună memorii şi să formuleze concluzii, fiindu-i, astfel, asigurat accesul liber la justiţie.