Decizia CCR nr. 598/2014Paragraful 12

8. Avocatul Poporului susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că textul criticat reglementează faza executării pedepsei, motiv pentru care aspectele criticate excedează procedurii penale speciale, care cuprinde numai faza de urmărire penală şi cea de judecată, şi că situaţia juridică a condamnatului este diferită de cea a făptuitorului, a suspectului sau a inculpatului. Se susţine că, în considerarea acestor diferenţe, legiuitorul poate reglementa o procedură specială, care nu mai implică, în mod obligatoriu, asigurarea asistenţei juridice. Se arată că dispoziţiile art. 39 alin. (17) din Legea nr. 254/2013 nu încalcă dreptul la apărare şi nici accesul liber la justiţie al persoanei condamnate, întrucât aceasta nu este împiedicată să îşi angajeze un avocat pentru aspecte referitoare la executarea pedepsei, iar faptul că ea se află în stare de detenţie nu implică asigurarea asistenţei juridice obligatorii în etapa analizată. Se subliniază că, potrivit prevederilor art. 39 alin. (15) din Legea nr. 254/2013, persoana condamnată poate depune concluzii scrise. Se observă, de asemenea, că decizia Comisiei pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate poate fi contestată atât în faţa judecătorului de supraveghere a privării de libertate, cât şi a instanţei de judecată, care, în vederea aflării adevărului, poate asculta la locul de detenţie persoana condamnată, cu respectarea exigenţelor dreptului la apărare. Se face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.202 din 24 septembrie 2009, nr. 1.292 din 14 octombrie 2010 şi nr. 486 din 21 noiembrie 2013.