Decizia CCR nr. 583/2014Paragraful 33

22. În continuare, în ceea ce priveşte critica referitoare la dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 raportate la cele ale art. 34, la cele ale art. 35 şi la cele ale cap. III din aceeaşi lege, Curtea observă că obiectul cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, "pretenţii în temeiul Legii nr. 10/2001". Totodată, Curtea apreciază că procesul de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum acesta era reglementat de legislaţia anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, comportă două etape. Prima etapă, guvernată de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, debutează cu depunerea notificării prin care se solicită restituirea în natură a imobilului şi se încheie cu emiterea deciziei/dispoziţiei prin care imobilul se restituie în natură, se acordă măsuri reparatorii prin echivalent sau se propune acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Cea de-a doua etapă este guvernată de dispoziţiile Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi se referă la procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001, procedură ce avea ca finalitate adoptarea deciziei de despăgubire, urmată, după caz, de emiterea unui titlu de plată sau a unuia de conversie, pe de altă parte.