Decizia CCR nr. 592/2014Paragraful 15

12. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că dispoziţiile legale criticate dau posibilitatea părţii să aprecieze asupra posibilităţii de a exercita calea de atac de retractare a revizuirii, în măsura în care consideră că s-au produs încălcări ale unor drepturi şi libertăţi fundamentale, încălcări constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care nu au fost remediate. Arată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul este în drept să stabilească regulile de procedură cu aplicabilitate generală, dar şi unele reguli speciale, derogatorii, în considerarea unor situaţii deosebite, cu condiţia ca aceste norme să se aplice în mod egal în toate cazurile şi pentru toate persoanele care se încadrează în situaţii identice. Astfel, stabilirea unor reguli diferenţiate în această materie, ţinând seama de specificul unor litigii sau chiar de situaţia deosebită în care se află persoanele implicate, nu are semnificaţia instituirii unor discriminări, câtă vreme ele sunt pe deplin aplicabile tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie. În ceea ce priveşte liberul acces la justiţie, menţionează Decizia Curţii Constituţionale nr. 646 din 5 octombrie 2006 prin care s-a reţinut că acest drept semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiţionări. Arată că susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate se referă la modificarea soluţiei legislative criticate. De asemenea, şi în ceea ce priveşte Ordonanţa Guvernului nr. 94/1999, instanţa arată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu critică o încălcare a unui drept fundamental prin normele cuprinse în acest act normativ, ci omisiunea legiuitorului de a reglementa o procedură de revizuire a hotărârilor judecătoreşti interne, ori de câte ori Curtea Europeană a Drepturilor Omului constată o încălcare a drepturilor garantate prin Convenţie, respectiv nu prevede o atare obligaţie în sarcina agentului guvernamental. În concluzie, instanţa arată că o asemenea solicitare nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.