Decizia CCR nr. 49/2014Paragraful 24

Conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, atribuţiile Curţii Constituţionale sunt cele stabilite de Constituţie şi de prezenta lege, iar potrivit art. 3 alin. (2) , în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, Curtea Constituţională este singura în drept să hotărască asupra competenţei sale. Prin urmare, chiar dacă Legea nr. 370/2004 nu prevede expres atribuţia Curţii Constituţionale de a soluţiona contestaţiile cu privire la respectarea condiţiilor de eligibilitate după expirarea termenului prevăzut de art. 31 din lege, apreciem că această atribuţie derivă direct din art. 146 lit. f) din Constituţie, iar Curtea Constituţională trebuia să hotărască competenţa sa de a judeca în conformitate cu textele mai sus citate. Prin interpretarea literală şi aplicarea în consecinţă a dispoziţiilor art. 38 din Legea nr. 47/1992 se înlătură de la controlul de constituţionalitate situaţii relevante şi esenţiale care vizează procedura electorală. Astfel, constatăm că, aplicând în mod literal dispoziţiile art. 38, se ajunge la împrejurarea inacceptabilă, din punctul nostru de vedere, în care instanţa de contencios constituţional este abilitată să garanteze supremaţia Constituţiei numai în raport cu respectarea anumitor termene procedurale de formulare a sesizărilor, soluţionând contestaţii care vizează în exclusivitate aspecte de ordin formal, procedural, iar nu aspecte de fond, respectiv verificarea condiţiilor constituţionale şi legale privind candidaţii sau desfăşurarea campaniei electorale. În asemenea situaţii, verificarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui devine una iluzorie, Curtea validând prin hotărârile pronunţate, prin care îşi denunţă competenţa, situaţii juridice controversate, susceptibile a contraveni prevederilor constituţionale. Astfel, interpretând că înregistrarea candidaturii la funcţia de Preşedinte al României, sub aspectul constituţionalităţii ei, poate fi contestată exclusiv în cadrul unor termene procedurale, cu înlăturarea posibilităţii verificării îndeplinirii condiţiilor constituţionale şi legale pe toată durata derulării procedurii electorale, goleşte de conţinut atribuţia Curţii Constituţionale de a veghea la respectarea acestei proceduri, echivalând cu acceptarea posibilităţii ca un candidat la funcţia de Preşedinte al României, care nu îndeplineşte condiţiile legale, să îşi poată întemeia participarea la competiţia electorală pe o împrejurare vădit contrară Constituţiei, dar a cărei neconstituţionalitate nu mai poate fi examinată, întrucât Curtea Constituţională îşi limitează propria competenţă.