Decizia CCR nr. 566/2014Paragraful 11

7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal îşi exprimă opinia în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată. În acest sens arată că trebuie făcută distincţia între situaţiile juridice de natură legală, cărora li se aplică legea nouă, în măsura în care aceasta le surprinde în curs de constituire, şi situaţii juridice voluntare, care rămân supuse, în ceea ce priveşte validitatea condiţiilor de fond şi de formă, legii în vigoare la data întocmirii actului juridic care le-a dat naştere. Unor situaţii juridice voluntare nu poate fi asimilată însă situaţia acţiunilor în justiţie aflate în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Dimpotrivă, acestea sunt asimilabile unor situaţii juridice legale, în desfăşurare, surprinse de legea nouă înaintea definitivării lor şi, de aceea, intrând sub incidenţa noului act normativ. De asemenea nu este încălcat nici principiul constituţional al egalităţii în drepturi, dat fiind faptul că situaţia de dezavantaj sau de discriminare în care s-ar găsi unele persoane, ale căror cereri nu au fost soluţionate în mod definitiv la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, are o justificare obiectivă, dată de necesitatea reglementării legale a notificărilor nesoluţionate şi măsurile ce s-au impus ca urmare a adoptării Hotărârii-pilot a Curţii Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României.