Decizia CCR nr. 558/2014Paragraful 10

7. Referitor la sintagma "cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000 lei" cuprinsă în dispoziţiile în art. 143 alin. (1) din Codul de procedură civilă, autoarea excepţiei arată că aceasta este neconstituţională, deoarece instituie o condiţie restrictivă de acces la justiţie, respectiv de exercitare a cererii de suspendare. Arată că nu există nicio raţiune pentru care se impune o cerinţă suplimentară pentru suspendarea cauzei pentru judecarea căreia se solicită strămutarea. Îşi sprijină critica şi pe faptul că cererea de strămutare se judecă de urgenţă, potrivit art. 144 alin. (1) din Codul de procedură civilă, iar în cazul în care instanţa de la care s-a dispus strămutarea a procedat între timp la judecarea procesului, hotărârea pronunţată este desfiinţată de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare, astfel cum se prevede la alin. (2) al art. 145 din Codul de procedură civilă. Mai arată că cerinţa consemnării unei cauţiuni îngrădeşte accesul liber la justiţie fără îndeplinirea condiţiilor de justificare rezonabilă şi proporţionalitate între măsură şi ingerinţa efectivă.