Decizia CCR nr. 557/2014Paragraful 10

7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal arată, în prealabil, că normele de procedură aplicabile în speţă sunt cele cuprinse în Codul de procedură din 1865, având în vedere dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit căruia dispoziţiile noului cod se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare. Litigiul soluţionat irevocabil prin decizia atacată cu contestaţie în anulare a fost declanşat anterior datei de 15 februarie 2013 când a intrat în vigoare noul Cod de procedură civilă, astfel că, deşi autoarea excepţiei invocă neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din noul Cod de procedură civilă, calea de atac urmează a fi examinată prin prisma prevederilor corespunzătoare, identice, cuprinse în art. 318 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă din 1865. Asupra excepţiei de neconstituţionalitate Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie opinează în sensul că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 şi 21 şi nici dispoziţiile art. 6 din Convenţie. În acest sens invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 387 din 30 septembrie 2004 şi nr. 71 din 15 ianuarie 2009.