Decizia CCR nr. 548/2014Paragraful 7

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate, reglementând competenţa de soluţionare a notificărilor rămase nesoluţionate la data intrării în vigoare a titlului I al Legii nr. 247/2005, creează un regim juridic distinct faţă de notificările soluţionate până la acea dată. Astfel, se instituie un tratament clar discriminatoriu între persoanele ale căror notificări formulate în baza Legii nr. 10/2001 au fost deja soluţionate la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 şi cele care erau în curs de soluţionare, întrucât acestea din urmă, care vizau terenurile din extravilanul localităţilor, au fost înaintate comisiilor locale pentru a fi soluţionate conform dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 1/2000. Consideră autorul criticii că "tratamentul discriminatoriu are ca referinţă chiar propria neputinţă a statului de a soluţiona, într-un termen rezonabil, o solicitare legală, fapt care nu poate sta ca fundament al creării a două categorii de notificări, fiecare cu o procedură proprie." Pentru aceleaşi argumente invocă înfrângerea, prin dispoziţiile legale atacate, a principiului neretroactivităţii legii civile, culpa statului neputând "sta la baza modificării unui întreg regim juridic aplicabil cererii iniţiale, având în vedere că noua situaţie este, în mod evident, mai grea decât cea existentă în momentul anului 2002."