Decizia CCR nr. 524/2014Paragraful 29

19. În domeniul valorificării creanţei fiscale, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, executarea silită a creanţelor fiscale sau a obligaţiilor fiscale reprezintă o modalitate de stingere a obligaţiei fiscale sau a creanţei fiscale. În acest sens sunt prevederile art. 24 din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora "creanţele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripţie şi prin alte modalităţi prevăzute de lege". Executarea silită prin care se urmăreşte valorificarea unor creanţe fiscale face obiectul unor reglementări juridice speciale, reglementări prevăzute de Codul de procedură fiscală. Caracterul de reglementare specială a Codului de procedură fiscală, faţă de dispoziţiile de drept comun în materie civilă, este conferit chiar de către dispoziţiile acestui act normativ, sens în care art. 2 alin. (3) din Codul de procedură fiscală prevede că acolo "unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile Codului de procedură civilă". Prin urmare, Curtea constată că normele juridice privind administrarea şi executarea creanţelor fiscale sunt derogatorii de la dreptul comun, reprezentat de Codul de procedură civilă, fiind aplicabil principiul specialia generalibus derogant.