Decizia CCR nr. 534/2014Paragraful 34

31. Judecătoria Reşiţa, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 727D/2014, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care arată că, în ceea ce priveşte încălcare art. 21 şi art. 53 din Constituţie, accesul la justiţie nu este un drept absolut şi interesele unei bune administrări a justiţiei pot justifica impunerea unei restricţionări financiare în privinţa exercitării acestui drept şi nu interzic stabilirea unor obligaţii pecuniare în sarcina părţilor, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Pe de altă parte, art. 53 alin. (1) din Constituţie prevede, între alte situaţii, că exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns şi pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. În condiţiile art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 58 din acelaşi cod, numirea unui curator pentru reprezentarea intereselor pârâtului în situaţia în care reclamantul învederează, motivat, că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, constituie o regulă de procedură reglementată de legiuitor pentru respectarea dreptului la apărare al pârâtului, precum şi a principiului contradictorialităţii în procesul civil. Referitor la remuneraţia curatorului, se reţine că reclamantul care a avansat sumele respective poate solicita obligarea pârâtului la plata acestora cu titlu de cheltuieli de judecată. De asemenea, sunt avute în vedere şi dispoziţiile art. 49 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.