Decizia CCR nr. 495/2014Paragraful 32

17. În continuare, Curtea constată că celelalte dispoziţii criticate din Legea nr. 176/2010 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, cu privire la art. 1 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 176/2010, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.458 din 9 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011, prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, observând că reglementarea criticată nu conţine dispoziţii discriminatorii în sensul art. 4 alin. (2) şi art. 16 din Constituţie, ci se aplică în egală măsură tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de norma legală. Obligaţia instituită prin această reglementare este justificată de necesitatea prevenirii comiterii de fapte de corupţie de către anumite categorii de personal individualizate de legiuitor şi nu poate fi caracterizată ca o restrângere a exerciţiului drepturilor sau al unor libertăţi consacrate în Constituţie. Curtea a mai reţinut că legiuitorul este liber să instituie obligaţii suplimentare în sarcina acelui personal care desfăşoară o activitate de o anumită natură şi importanţă.