Decizia ÎCCJ nr. 6/2023 (RIL)Punctul VI

ÎCCJ · recurs în interesul legii · 15.05.2023 · dosar 671/1/2023
Punctul VI
VI. Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție 27. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat ca fiind în litera și spiritul legii prima orientare jurisprudențială, în sensul că, atunci când dezmembrământul fără personalitate juridică al unei persoane juridice de drept privat este debitor al obligației stabilite prin titlul executoriu, prin intermediul dispozițiilor art. 536 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dispozițiile art. 651 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă se completează cu dispozițiile art. 109 din același act normativ, astfel încât instanță de executare este judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află, la data sesizării organului de executare, dezmembrământul fără personalitate juridică al unei persoane juridice de drept privat, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta. ... 28. În argumentarea acestei opinii s-a arătat că problema de drept a cărei soluționare se solicită constă în a se stabili dacă dispozițiile art. 651 alin. (1) din Codul de procedură civilă se completează sau nu cu prevederile art. 109 din Codul de procedură civilă, care reglementează un caz de competență teritorială alternativă, astfel încât, în ipotezele prevăzute de acest din urmă text de lege, instanță de executare poate fi judecătoria de la locul unde se află dezmembrământul fără personalitate juridică al persoanei juridice de drept privat, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta. ... 29. În ipoteza recursului în interesul legii, acest dezmembrământ are calitatea de debitor al obligațiilor stabilite în titlul executoriu, fiind parte în raportul juridic obligațional din care rezultă creanța a cărei executare silită se solicită. ... 30. S-a apreciat că, cererea de încuviințare a executării silite fiind soluționată într-o procedură necontencioasă, pentru care normele referitoare la procedura contencioasă sunt aplicabile cu titlu de drept comun, dispozițiile art. 109 din Codul de procedură civilă pot fi aplicate în completarea prevederilor art. 651 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, neexistând nicio incompatibilitate în privința acestei completări, atunci când dezmembrământul fără personalitate juridică al unei persoane juridice de drept privat este debitor al obligației rezultate din titlul executoriu. ... 31. Dispozițiile art. 109 din Codul de procedură civilă reglementează un caz de competență teritorială alternativă, arătând că, pe lângă instanța de la domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului, în cazul în care o persoană juridică de drept privat are un dezmembrământ fără personalitate juridică, cererea de chemare în judecată împotriva acesteia se poate face și la instanța locului unde ea are acel dezmembrământ, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din actele încheiate de reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta. ... 32. În ceea ce privește competența teritorială a instanței de executare, stabilită potrivit criteriilor prevăzute de art. 651 alin. (1) din Codul de procedură civilă, doctrina și jurisprudența de unificare a instanței supreme au reținut că această competență este exclusivă. ... 33. După cum sintetic s-a arătat în Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, regulile de stabilire a instanței de executare nu permit creditorilor să aleagă instanța competentă din punct de vedere teritorial, fiecare regulă dintre cele prevăzute de art. 651 din Codul de procedură civilă fiind aplicabilă strict sub rezerva ineficienței normei anterioare, de unde rezultă o aplicare etapizată și exclusivă, ceea ce, aprioric, elimină posibilitatea unui conflict de reguli sau existența vreunui drept de opțiune în favoarea creditorului. Numai cea din urmă regulă, aplicabilă în ipoteza în care nici debitorul și nici creditorul nu își au domiciliul sau sediul în țară, recunoaște un drept de opțiune în favoarea creditorului, prin aceea că lasă la latitudinea acestuia posibilitatea de a determina instanța de executare prin depunerea cererii de executare silită la unul dintre executorii judecătorești care au sediul profesional în raza teritorială a respectivei judecătorii. ... 34. Un al aspect rezultat din jurisprudența de unificare anterioară - Decizia nr. 27 din 6 decembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii -, esențial pentru analiza problemei de drept, este dat de unicitatea instanței de executare, în sensul că încă de la momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, iar aceasta este unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din Codul de procedură civilă. ... 35. Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale, ceea ce înseamnă că, în respectiva executare silită, nicio altă instanță nu va putea fi apreciată ca instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute de lege, cum este cazul contestației la titlu - toate cererile și incidentele procedurale care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența acelei instanțe de executare. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de art. 651 din Codul de procedură civilă, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel. ... 36. Un alt aspect unanim recunoscut în doctrină și valorificat în jurisprudența de unificare a instanței supreme (Decizia de recurs în interesul legii nr. 20 din 27 septembrie 2021, paragraful 67) este dat de calificarea procedurii de încuviințare a executării silite ca fiind una grațioasă [în raport cu prevederile art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă], devenind în acest fel aplicabile dispozițiile referitoare la procedura necontencioasă judiciară. ... 37. În virtutea dispozițiilor art. 536 din Codul de procedură civilă, prevederile art. 527-535 din Codul de procedură civilă referitoare la procedura necontencioasă reprezintă dreptul comun cu privire la procedura de urmat în materiile necontencioase și, dacă acestea nu sunt suficiente, se aplică în completare dispozițiile de la procedura contencioasă, în măsura în care sunt compatibile cu natura necontencioasă a cererii. ... 38. Așadar, în considerarea naturii necontencioase a procedurii de încuviințare a executării silite și a faptului că dispozițiile referitoare la procedura contencioasă sunt aplicabile, în completare, și în materiile necontencioase, dacă o atare completare nu este incompatibilă cu natura necontencioasă a cererii, teoretic, pentru stabilirea competenței teritoriale a instanței de executare, dispozițiile art. 109 din Codul de procedură civilă pot fi aplicate în completarea prevederilor art. 651 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, sub rezerva lipsei oricărei incompatibilități în privința completării celor două norme. ... 39. În problema de drept care formează obiectul prezentului recurs în interesul legii nu se identifică vreo incompatibilitate în privința acestei completări. ... 40. Astfel, în ipoteza prezentei sesizări, dezmembrământul fără personalitate juridică al persoanei juridice de drept privat este debitor în raportul juridic de drept execuțional, fiind persoană obligată la îndeplinirea prestațiilor stabilite în titlul executoriu. ... 41. După cum în mod just s-a observat în prima orientare jurisprudențială, dispozițiile art. 651 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, stabilind competența teritorială a instanței de executare de la sediul debitorului, persoană executată silit, nu disting sub aspectul referitor la personalitatea juridică, ci se raportează doar la sediul acestuia, ca atribut de identificare în raporturile juridice în care participă. ... 42. Or, întrucât legea nu distinge sub aspectul sediului principal ori al sediului secundar al persoanei juridice de drept privat, lăsând autorităților de aplicare a legii posibilitatea de a decela în această privință, în funcție de situația particulară a debitorului din fiecare procedură execuțională în parte, trebuie să se considere că, în situația în care titlul executoriu privește un dezmembrământ fără personalitate juridică, competența teritorială a instanței de executare se stabilește prin raportare la sediul acestui dezmembrământ. ... 43. Din această perspectivă, dispozițiile art. 651 alin. (1) din Codul de procedură civilă se corelează cu prevederile art. 227 alin. (2) din Codul civil, potrivit cărora, în funcție de obiectul de activitate, persoana juridică poate avea mai multe sedii cu caracter secundar pentru sucursalele, reprezentanțele sale teritoriale și punctele de lucru, iar dovada sediului se face, potrivit art. 229 din Codul civil, cu mențiunile înscrise în registrele de publicitate sau de evidență prevăzute de lege pentru persoana juridică respectivă. ... 44. În această situație nu există o incompatibilitate între cele două texte legale, ci doar o aplicare particulară a dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă. ... 45. Procurorul general a arătat că soluția considerată ca fiind în litera și spiritul legii corespunde caracterului unipatrimonial al executării silite, realității juridice din cauzele analizate, în care dezmembrământul persoanei juridice de drept privat figurează ca debitor al obligației stabilite în titlul executoriu și prezintă incontestabile avantaje de ordin practic din perspectiva cheltuielilor de executare. ... ...
Sursa oficială ↗