Decizia CCR nr. 444/2014Paragraful 10

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate nu respectă exigenţele de claritate şi previzibilitate care să permită aplicarea legii, întrucât legiuitorul nu a stabilit explicit dacă un consiliu local poate adopta hotărâri privind neprelungirea unui contract de închiriere a unui imobil aparţinând domeniului public al oraşului după ce, în cadrul aceleiaşi autorităţi, s-a hotărât scoaterea la licitaţie în vederea închirierii a aceluiaşi imobil. De asemenea, se critică faptul că legiuitorul nu a stabilit dacă un consiliu local poate adopta o hotărâre cu privire la un contract de închiriere încheiat între proprietarul imobilului (unitatea administrativ-teritorială), reprezentat prin primarul oraşului, şi o persoană fizică sau juridică. În plus, se susţine că textul este neconstituţional întrucât nu precizează clar şi previzibil dacă se poate adopta de către consiliul local o hotărâre în sensul neprelungirii contractului de închiriere în situaţia în care unitatea administrativ-teritorială, prin primar, a dat deja o soluţie nefavorabilă referitoare la acest contract, soluţie a cărei anulare a fost cerută în faţa instanţei de contencios administrativ. Autorul excepţiei critică totodată şi faptul că legiuitorul nu a stabilit, prin art. 45 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, dacă, odată cu adoptarea unei hotărâri privind neprelungirea unui contract de închiriere, trebuie făcut şi un plan urbanistic privind organizarea, dezvoltarea şi amenajarea teritoriului.