Decizia CCR nr. 444/2014Paragraful 19

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia, prin mandatar, critică lipsa de precizie şi previzibilitate a dispoziţiilor de lege supuse controlului de constituţionalitate, critici care însă nu tind spre evidenţierea vreunei contradicţii între dispoziţiile din Legea fundamentală invocate şi textul de lege supus controlului de constituţionalitate, ci vizează pretinse omisiuni legislative, pe care Curtea Constituţională nu este competentă să le complinească. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. În caz contrar, instanţa de contencios constituţional ar nesocoti competenţa exclusivă a Parlamentului, ca unică autoritate legislativă a ţării, precum şi a Guvernului, care poate edicta norme noi sau poate opera modificări şi completări ale actelor normative în vigoare, în baza delegării legislative conferite de Legea fundamentală. Aşadar, susţinerile autorului excepţiei nu pot constitui decât, eventual, propuneri de lege ferenda, iar nu critici de neconstituţionalitate.