Decizia CCR nr. 447/2014Paragraful 13

9. Avocatul Poporului apreciază că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei care i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă. Consideră că art. 207 din Codul de procedură fiscală oferă celui interesat posibilitatea ca, în urma contestării obligaţiilor fiscale în termenele stabilite, să obţină - cu celeritate şi fără a plăti taxe de timbru - soluţionarea cauzei chiar de către organele a căror soluţie îl nemulţumeşte. În ce priveşte art. 82 din Codul fiscal, arată că acesta se adresează în mod egal, fără privilegii şi fără discriminări, tuturor contribuabililor care desfăşoară o activitate independentă. De aceea, nu se poate reţine existenţa niciunei discriminări în ce priveşte plata impozitului între persoanele care realizează venituri din activităţi independente şi cele care obţin un venit din alte activităţi decât cele independente. În acest sens sunt şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 246 din 19 februarie 2009 şi nr. 1.432 din 25 octombrie 2011. În opinia sa, textele de lege criticate dau expresie prevederilor art. 56 alin. (1) şi art. 139 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice", respectiv, "impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii". Apreciază că din coroborarea acestor prevederi constituţionale rezultă dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili impozitele datorate bugetului de stat, modalităţile de plată, precum şi cuantumul acestora.