Decizia CCR nr. 270/2014Paragraful 20

15. Curtea reţine că dispoziţiile art. 139 alin. (1) din Constituţie reprezintă temeiul constituţional care conferă legiuitorului competenţa exclusivă de a stabili taxele şi impozitele, precum şi de a configura regimul juridic al acestora. În temeiul aceluiaşi text, revine în competenţa exclusivă a acestuia reglementarea drepturilor şi a obligaţiilor părţilor din cadrul raportului juridic fiscal [a se vedea şi art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală]. În aceste condiţii, legiuitorul poate reglementa proceduri, institui termene şi condiţii în vederea stabilirii obligaţiilor fiscale. Având în vedere cele expuse, Curtea reţine, de asemenea, că prin maniera sa de reglementare legiuitorul configurează în mod indirect şi tratamentul juridic al contribuabilului în materie fiscală, ale cărui drepturi şi libertăţi fundamentale trebuie să le respecte.