Decizia CCR nr. 461/2014Paragraful 39

32. Mai mult, analizând mecanismul reţinerii datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, Curtea a distins două etape, prima fiind aceea a reţinerii şi stocării datelor, iar cea de-a doua, aceea a accesului la aceste date şi a folosirii lor. Astfel, "Reţinerea şi stocarea datelor, care în mod firesc este prima operaţiune din punct de vedere cronologic, revine, ca obligaţie, furnizorilor de reţele publice şi de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului. Această operaţiune este una tehnică, fiind realizată automat în baza unor programe informatice atâta timp cât legea prevede obligaţia furnizorilor desemnaţi de lege de a reţine respectivele date. Întrucât atât potrivit Directivei 2006/24/CE, cât şi conform Legii nr. 82/2012, scopul reţinerii şi stocării este unul general, urmărindu-se garantarea siguranţei naţionale, a apărării, precum şi prevenirea, cercetarea, detectarea şi urmărirea penală a infracţiunilor grave, reţinerea şi stocarea nefiind legate şi determinate de un caz concret, apare ca evident caracterul continuu al obligaţiei furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice şi a furnizărilor de servicii electronice de a reţine aceste date pe întreaga perioadă prevăzută expres de cadrul normativ în vigoare, respectiv pe o perioadă de 6 luni, conform Legii nr. 82/2012. De asemenea, în această etapă, fiind vorba exclusiv de reţinerea şi stocarea unei mase de informaţii, identificarea ori localizarea celor care sunt subiecţii unei comunicaţii electronice nu se realizează în concret, aceasta urmând a avea loc abia în a doua etapă, după ce este permis accesul la date şi utilizarea acestora.