Decizia CCR nr. 461/2014Paragraful 48

38. Astfel, art. I pct. 3 din legea criticată, referitor la completarea art. 51 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011, cu un nou alineat, alineatul (11) , prevede următoarele: "(11) Achiziţionarea serviciilor de comunicaţii electronice pentru care plata se face în avans este condiţionată de completarea de către utilizator a unui formular tipizat, pe format hârtie sau în format electronic securizat, pus la dispoziţie de către furnizor, cu datele personale de identificare." În vreme ce primele 10 alineate ale art. 51 reglementează cadrul general privind conţinutul contractelor încheiate între furnizori şi utilizatorii finali pentru a beneficia de servicii de acces şi conectare la reţele publice de comunicaţii electronice ori de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, deci a unor acte juridice care implică acordul de voinţă a celor două părţi contractante (pe de o parte, operatorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau persoanele împuternicite să acţioneze ca intermediari în operaţiuni comerciale specifice - dealeri - şi, pe de altă parte, persoanele fizice sau juridice beneficiari ai serviciilor prestate de aceştia), acte prin care sunt stabilite drepturi şi obligaţii reciproce, în cazul serviciilor de comunicaţii electronice pentru care plata se face în avans, norma modificatoare face vorbire doar despre completarea unui formular tipizat pus la dispoziţia utilizatorului de către furnizor. Or, noua reglementare este de natură a genera confuzii din cel puţin două perspective. În primul rând, norma nu determină cu exactitate sfera persoanelor care pun la dispoziţie formularul tipizat şi care, astfel, colectează aceste date, respectiv dacă aceasta se referă doar la furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului şi la persoanele împuternicite de aceştia ca intermediari (dealeri) sau cuprinde şi alţi distribuitori prin intermediul cărora se vând servicii de comunicaţii electronice pentru care plata se face în avans (aşa cum se petrece, în prezent, pe piaţa serviciilor de telefonie şi internet preplătite), împrejurare care creează premisele săvârşirii unor abuzuri în activitatea de reţinere, prelucrare şi utilizare a datelor stocate. În al doilea rând nu apare cu certitudine dacă obligaţiei ce revine utilizatorului privind completarea formularului tipizat (care reprezintă, cel puţin în aparenţă, un act juridic unilateral), îi corespunde sau nu o obligaţie corelativă din partea persoanei care colectează datele cu caracter personal de a garanta confidenţialitatea, securitatea şi utilizarea acestor date potrivit scopului stabilit de lege, atâta vreme cât depozitarii formularelor tipizate doar receptează aceste documente, fără a avea angajată din punct de vedere juridic vreo răspundere în acest sens. Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit dispoziţiilor art. 46 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011, obligaţia de a lua toate măsurile tehnice şi organizatorice adecvate pentru a administra riscurile care pot afecta securitatea reţelelor şi serviciilor, măsuri menite să asigure un nivel de securitate corespunzător riscului identificat şi să prevină sau să minimizeze impactul incidentelor de securitate asupra utilizatorilor şi reţelelor interconectate, având în vedere cele mai noi tehnologii, revine doar furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice sau de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, iar nu şi altor persoane care intermediază achiziţionarea serviciilor de comunicaţii electronice pentru care plata se face în avans.