Decizia CCR nr. 459/2014Paragraful 15

12. Cu privire la natura juridică a decretului Preşedintelui României emis pentru numirea unui judecător la Curtea Constituţională, reprezentantul Ministerului Public arată că, în doctrina de specialitate s-a statuat că acesta este un act administrativ, adică o manifestare de voinţă cu caracter unilateral, făcută cu scopul de a aduce unele modificări în realitatea juridică existentă, în regim de putere publică. Natura juridică a unui act nu trebuie stabilită prin raportare la efectele actului sau la temeiul constituţional sau legal în baza căruia se emite, ci prin raportare la elementele sale de fond şi de formă şi la autoritatea de la care emană. Pentru aceste motive, decretele Preşedintelui sunt supuse controlului de legalitate exercitat de instanţele de contencios administrativ, cu excepţia celor care privesc raporturile constituţionale dintre Preşedinte, pe de o parte, şi Guvern şi Parlament, pe de altă parte. De altfel, doctrina a realizat o delimitare în funcţie de regimul juridic al decretelor prezidenţiale în sensul că acele decrete care sunt contrasemnate de către prim-ministru, în temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţie, intră în sfera excepţiilor prevăzute de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind vorba despre acte emise în raporturile cu Parlamentul.