Decizia CCR nr. 441/2014Paragraful 20

18. Se apreciază că art. 80 din Constituţie reglementează o reprezentare generală pe plan extern a statului român de către Preşedintele României, dar în marja atribuţiilor exclusive conferite de art. 85-94 din Constituţie. Mai mult, niciunul dintre textele constituţionale nu reglementează dreptul exclusiv al Preşedintelui de a reprezenta statul la Consiliul European. În acest context, se arată că problematica reprezentării României la Consiliul European nu poate fi privită "în mod simplist" raportată la relaţiile externe. Guvernul are atribuţii directe şi răspunderi în ceea ce priveşte "evoluţia economică a ţării, situaţia socială, buna funcţionare a justiţiei, securitate, asigurarea liberei circulaţii, accesul liber la educaţie, cultură, ocrotirea sănătăţii, asigurarea unui mediu sănătos, exercitarea dreptului de a alege şi de a fi ales, dreptul de proprietate privată, precum şi a celorlalte drepturi şi libertăţi fundamentale prevăzute în Constituţie". Or, subiectele aflate pe ordinea de zi a reuniunii Consiliului European din 26-27 iunie 2014 ţineau în totalitate de atribuţiile constituţionale ale Guvernului, astfel încât, prin interpretarea riguroasă a deciziilor Curţii Constituţionale nr. 683 din 27 iunie 2012 şi nr. 449 din 6 noiembrie 2013, prim-ministrul avea îndreptăţirea de a reprezenta statul la această reuniune. În concluzie, se arată că Preşedintele, pe de o parte, nu şi-a îndeplinit obligaţia de a-l delega pe prim-ministru la reuniunea menţionată, "deşi trebuia să facă acest lucru în raport cu atribuţiile acestor autorităţi publice", iar, pe de altă parte, a exercitat atribuţiile constituţionale ale Guvernului şi a angajat statul "fără o minimă consultare a autorităţilor publice competente, stabilind în mod unilateral mandatul de reprezentare a statului român la reuniunea Consiliului European".