Decizia CCR nr. 421/2014Paragraful 27

22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 160 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 18 iunie 2013, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, reţinând că textul de lege criticat instituie norme de procedură privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, şi anume instanţa competentă să soluţioneze plângerea. Această modalitate de reglementare reprezintă însă opţiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecătoreşti. Totodată, Curtea a reţinut că soluţia legislativă criticată este menită să dea expresie garanţiilor constituţionale invocate, prin asigurarea administrării cu celeritate a probelor strânse, în speţă, de lucrătorii poliţiei rutiere, de la locul săvârşirii contravenţiei.