Decizia CCR nr. 424/2014Paragraful 10

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 27 teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 încalcă prezumţia de nevinovăţie, dreptul la apărare, dreptul la ocrotirea vieţii intime, familiale şi private şi dreptul la inviolabilitatea secretului corespondenţei, deoarece afişarea procesului-verbal de constatare a contravenţiei la domiciliul sau la sediul contravenientului reprezintă un abuz instituţional şi este de natură să ştirbească renumele acestuia în comunitate, prin aducerea unei acuzaţii fără ca persoana în cauză să aibă dreptul de a se apăra, inducând, astfel, opiniei publice ideea de vinovăţie. Corespondenţa respectivă nu este sigilată, astfel încât informaţiile private, confidenţiale şi cu caracter personal sunt puse la dispoziţia oricărei persoane, iar contravenientul poate fi oricând atacat informatic, devenind victima unui furt de identitate. Totodată, consideră că dispoziţiile de lege criticate încalcă şi prevederile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date şi ale art. 1 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, precum şi ale art. 71 privind dreptul la viaţă privată şi ale art. 72 referitor la dreptul la demnitate din Codul civil.