Decizia CCR nr. 436/2014Paragraful 31

26. La o primă analiză s-ar putea desprinde concluzia potrivit căreia problema supusă controlului vizează modul de interpretare şi aplicare a legii, atribut care, prin excelenţă, ţine de resortul instanţelor de drept comun, întrucât existenţa ori inexistenţa sancţiunii disciplinare reprezintă, de la data apariţiei Legii nr. 303/2004, un criteriu care poate fi cu uşurinţă identificat de autorităţile competente. Cu toate acestea, ţinând seama de faptul că principiul neretroactivităţii legii civile este indisolubil legat de procesul de interpretare şi de aplicare al legii, se poate constata că textul ce cuprinde condiţia "nu au fost niciodată sancţionaţi disciplinar" creează, din perspectiva conflictului de legi în timp, respectiv Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 303/2004, neajunsuri care sunt de natură a afecta principiul constituţional al aplicării pentru viitor al legii civile. Aşa cum însăşi instanţa de contencios constituţional a statuat în jurisprudenţa sa, ea "va interveni numai atunci când cel chemat să spună dreptul este încătuşat de lege prin imposibilitatea de a respecta o normă constituţională" (a se vedea Decizia nr. 148 din 18 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 11 aprilie 2014).