Decizia CCR nr. 409/2014Paragraful 34

27. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 20 din anexa nr. 3 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011, autorii excepţiei susţin că acestea dau posibilitatea puterii administrative de a revizui cuantumurile stabilite prin hotărâri definitive şi irevocabile ale instanţelor judecătoreşti, ceea ce încalcă, în opinia acestora, dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi art. 124 din Constituţie. Referitor la o critică de neconstituţionalitate similară, privind imposibilitatea executării unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, Curtea s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) -h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, criticată sub aceleaşi aspecte ca şi cele invocate în cauza de faţă, însă referitoare la pensiile altor categorii socioprofesionale, şi anume la pensiile prevăzute la art. 1 lit. c) -h) din Legea nr. 119/2010. Cu privire la această critică, prin Decizia nr. 458 din 7 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 10 decembrie 2013, Curtea a reţinut că astfel de hotărâri judecătoreşti se bucură de autoritate de lucru judecat şi determină obligarea autorităţilor publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanţele de judecată, însă această obligaţie subzistă atât timp cât este în vigoare şi temeiul legal în baza căruia au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile.