Decizia CCR nr. 344/2014Paragraful 37

28. Curtea apreciază că textul de lege criticat nu creează un conflict de competenţe între puterea judecătorească şi executiv, întrucât nu urmăreşte lipsirea de efecte a hotărârilor judecătoreşti prin care s-a stabilit cuantumul pensiilor, ci prevede că şi pensiile astfel stabilite vor fi supuse revizuirii, în temeiul noii reglementări, în vederea instituirii unui tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în ipoteza normei de lege. Astfel, hotărârile judecătoreşti la care face referire art. 20 din anexa nr. 3 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 se bucură de autoritatea de lucru judecat şi determină obligarea autorităţilor publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanţele de judecată, însă această obligaţie subzistă atâta timp cât este în vigoare şi temeiul legal în baza căruia au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile. În acest sens Curtea s-a mai pronunţat, prin Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, în care a statuat că autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească este una absolută pe toată durata de aplicare a prevederii legale care a stat la baza pronunţării hotărârii. În concluzie, Curtea constată că şi această critică de neconstituţionalitate este lipsită de temei.