Decizia CCR nr. 407/2014Paragraful 8

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât termenul de 10 zile este un termen scurt, reclamantul neavând posibilitatea să-şi spună poziţia referitor la cererea formală a instanţei, fiind discriminat în raport cu celelalte părţi care nu sunt afectate de termenul de 10 zile. Astfel, reclamantul se află în imposibilitatea absolută de a indica elementele enumerate de art. 194 din Codul de procedură civilă, ceea ce contravine art. 21 din Constituţie, cu consecinţa restrângerii accesului la justiţie deschis unui justiţiabil într-o asemenea manieră încât dreptul este atins în însăşi substanţa lui. A mai arătat că elementele cerute de art. 194-200 alin. (2) din Codul de procedură civilă impun un formalism excesiv, aducând atingere accesului liber la justiţie, iar sancţiunea anulării cererii îl lipseşte pe reclamant de posibilitatea de a i se examina pe fond pretenţia. Mai susţine că, de multe ori, când cererea este afectată de un termen de prescripţie, acesta se pierde prin aplicarea sancţiunii nulităţii cererii corelativ cu pierderea taxelor, ceea ce încalcă art. 21 şi art. 24 alin. (1) din Constituţie.