Decizia CCR nr. 373/2014Paragraful 8

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât, prin stabilirea termenului de 10 zile în care reclamantul trebuie să îndeplinească măsurile constatate de instanţă ca fiind necesare regularizării cererii de chemare în judecată sub sancţiunea anulării acesteia dacă termenul nu este respectat, se încalcă accesul liber la justiţie şi lipsesc justiţiabilii de un proces echitabil. Susţine că măsurile de verificare şi regularizare a cererii de chemare în judecată trebuie aduse la cunoştinţa părţii, dar este necesar a fi discutate oral şi contradictoriu în şedinţa publică, cu respectarea art. 14 şi 15 din Codul de procedură civilă. Prin urmare, judecătorul poate lua măsuri discreţionare, greşite. Consideră că prin constatarea ca neconstituţionale a dispoziţiilor art. 200 alin. (2) şi (3) vor fi înlăturate din Codul de procedură civilă şi alin. (4) , (5) şi (6) ale art. 200, iar în acest fel instanţele de judecată vor fi degrevate de crearea de noi complete de judecată şi de noi dosare, timpul de soluţionare a procesului fiind scurtat. De asemenea, susţine că cererea de reexaminare este inutilă în condiţiile în care termenul de 10 zile este unul de decădere, iar partea nu are posibilitatea de a complini lipsurile cererii de chemare în judecată. În concluzie, măsurile şi sancţiunile prevăzute de art. 200 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă împiedică accesul liber la justiţie şi creează daune prin reţinerea a jumătate din taxa de timbru. Mai arată că prin dispoziţiile legale criticate se creează şi o inegalitate de tratament al părţilor rezultând din regimul juridic al cererilor incidentale (întâmpinarea, cererea reconvenţională, intervenţia principală şi accesorie, intervenţia forţată ori chemarea în garanţie) pentru care nu se prevede sancţiunea anulării pentru lipsuri privind cuprinsul cererii.