Decizia CCR nr. 510/2014Paragraful 15

12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât în baza art. 200 alin. (1) se poate ajunge la anularea cererii de chemare în judecată pentru lipsa unor elemente neesenţiale, externe acţiunii în sine, pentru diverse lipsuri, cum ar fi cont bancar reclamant, înscrisuri depuse în probaţiune. Astfel, unele lipsuri care ar putea fi corectate şi complinite pe loc atrag lungi corespondenţe cu pierderea timpului şi prelungirea procesului mai multe luni, ceea ce duce la încălcarea dreptului de soluţionare a procesului într-un termen rezonabil. Aşadar, introducerea regularizării pentru asemenea elemente - în loc să asigure rezolvarea cererii într-un termen rezonabil - duce tocmai la încălcarea gravă a acestui principiu. Împrejurarea că, teoretic, reclamantul are posibilitatea de a introduce din nou cererea nu este de natură să înlăture încălcarea acestui principiu, dat fiind că dreptul său este prejudiciat prin trecerea timpului.