Decizia ÎCCJ nr. 30/2023 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizările cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 22. Prin încheierile de sesizare din 2 noiembrie 2022, pronunțate în Dosarul nr. 1.627/318/2022 și, respectiv, în Dosarul nr. 308/318/2022, completul de judecată al Tribunalului Gorj - Secția I civilă a arătat că situația premisă în cele două litigii este aceea că debitorul a executat obligația după împlinirea termenului de 3 luni pentru care se solicită fixarea sumei definitive cu titlu de penalități de întârziere, în timpul litigiului, și se pune problema dacă este posibilă fixarea sumei definitive cu titlu de penalități de întârziere și într-un asemenea caz, când obligația era îndeplinită la data pronunțării. ... 23. Totodată, se ridică problema dacă verificarea motivelor temeinice care au condus la neexecutarea obligației de a face intuitu personae ar putea fi realizată direct în cadrul litigiului purtat asupra sumei finale acordate cu titlu de penalitate, în condițiile în care obligația a fost îndeplinită în timpul litigiului, cu mult peste intervalul celor 3 luni pentru care se solicită stabilirea sumei definitive cu titlu de penalitate, sau aceste motive temeinice pot fi invocate și, respectiv, analizate doar pe calea unei contestații la executare, potrivit art. 906 alin. (5) din Codul de procedură civilă. ... 24. Tribunalul Gorj - Secția I civilă a opinat că instanța poate fixa suma definitivă pentru fiecare termen de 3 luni în care obligația nu a fost îndeplinită, chiar dacă la momentul analizei respective (pronunțarea hotărârii) obligația era îndeplinită, având în vedere dispozițiile art. 906 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură civilă, în conformitate cu care „creditorul poate solicita fixarea sumei definitive cu titlu de penalități de întârziere după trecerea fiecărui termen de 3 luni în care debitorul nu își execută obligația prevăzută în titlu executoriu, până la stingerea ei completă“. ... 25. În susținerea acestei concluzii, instanța de trimitere a arătat că din interpretarea dispozițiilor legale menționate rezultă că de la fixarea sumei definitive sunt excluse doar termenele mai mici de 3 luni în care obligația nu a fost îndeplinită, nu și termenele ulterioare de câte 3 luni în care obligația nu a fost îndeplinită. ... 26. Totodată, într-o astfel de procedură, instanța este chemată doar să cuantifice penalitățile acordate pe fiecare zi de întârziere, iar eventualele motive care ar justifica executarea cu întârziere a obligațiilor stabilite prin titlul executoriu pot fi invocate doar pe calea contestației la executare, în condițiile art. 906 alin. (5) din Codul de procedură civilă. ... 27. Astfel cum a reținut în mod constant Înalta Curte de Casație și Justiție în jurisprudența sa, executarea hotărârilor judecătorești reprezintă un aspect important al eficienței controlului judiciar. În acest context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în Hotărârea din 24 martie 2005, pronunțată în Cauza Șandor împotriva României, că „executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din «proces», în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție. Dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți“ (paragraful 23). ... 28. Prin art. 906 din Codul de procedură civilă s-a prevăzut posibilitatea obligării debitorului la penalități de întârziere, ce vor fi încasate de către creditor, acestea reprezentând un mijloc indirect de constrângere a debitorului de a-și îndeplini obligațiile prevăzute în titlul executoriu. ... 29. În sensul reglementării menționate, penalitatea este o sancțiune de drept procesual civil, un mijloc indirect de constrângere a debitorului la îndeplinirea obligațiilor prevăzute în titlul executoriu. Ea constă în obligarea debitorului la plata unei sume fixe sau procentuale [după distincțiile cuprinse în art. 906 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă] în favoarea creditorului, pe zi de întârziere, până la executarea obligației de a face sau de a nu face care implică un fapt personal, menționată în titlul executoriu. Întrucât penalitatea are un caracter provizoriu, nu este lichidă și nici exigibilă, încheierea prin care instanța a obligat debitorul la plata de penalități nu este susceptibilă de executare. De aceea, legiuitorul a permis creditorului ca, în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităților în care debitorul nu își execută obligația, să se adreseze din nou instanței de executare cu o cerere prin care să solicite fixarea sumei finale pe care debitorul trebuie să o plătească cu titlu de penalități. ... 30. Or, în condițiile în care legiuitorul a permis să lase deschisă creditorului posibilitatea de a formula, în temeiul art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 68 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative (Legea nr. 310/2018), cereri succesive de stabilire a sumei finale datorate de debitor cu titlu de penalități, după trecerea fiecărui termen de 3 luni în care debitorul nu își execută obligația prevăzută în titlul executoriu, într-o astfel de procedură instanța este chemată doar să cuantifice penalitățile acordate pe fiecare zi de întârziere pentru perioada pentru care se solicită stabilirea sumei definitive, urmând să verifice dacă în intervalul de timp respectiv a fost îndeplinită obligația stabilită în sarcina debitorului, iar eventualele motive care ar justifica executarea cu întârziere a obligațiilor stabilite prin titlul executoriu pot fi invocate doar pe calea contestației la executare, în condițiile art. 906 alin. (5) din Codul de procedură civilă. ... 31. Prin urmare, o nouă cerere ar putea fi formulată de creditor dacă debitorul său persistă în neexecutarea unei obligații de a face sau a nu face intuitu personae. ... 32. Aceeași concluzie se fundamentează și pe un argument de interpretare logică. Instituirea a două proceduri, de stabilire a cuantumului penalității, în condițiile art. 906 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, și de fixare a sumei definitive, conform art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă, a avut ca menire să confere debitorului un răgaz suficient (de minimum 3 luni de la data comunicării primei încheieri, de stabilire a valorii penalității) pentru ca, sub amenințarea iminentă a unor penalități, să își execute în natură obligația intuitu personae asumată. Eficiența acestui mecanism cominatoriu este circumscrisă informării debitorului asupra cuantumului exact al penalității datorate pentru fiecare zi de întârziere stabilite de către instanță prin încheierea pronunțată în condițiile art. 906 alin. (3) raportat la alin. (2) din Codul de procedură civilă. ... 33. Pe de altă parte, cât timp penalitățile nu au un caracter reparator, nu au drept scop acoperirea prejudiciului suferit de creditor, ci constituie un mijloc juridic de constrângere indirect pentru asigurarea executării în natură a obligațiilor, ele se pot acorda independent de despăgubirile la care creditorul este îndreptățit în temeiul art. 892 din Codul de procedură civilă, cele două categorii de sume având o natură și o finalitate juridică diferite. Din acest motiv, dispozițiile de drept material și procesual permit concurența daunelor-interese moratorii sau compensatorii cu sumele de bani acordate cu titlu de penalități (art. 1.516 din Codul civil, art. 892 din Codul de procedură civilă și art. 906 din Codul de procedură civilă). ... 34. Instanța de trimitere a apreciat că invocarea motivelor justificate și care au condus la neexecutarea obligației personale de a face nu ar putea fi realizată pentru prima dată și direct în cadrul litigiului purtând asupra sumei finale acordate cu titlu de despăgubire, decât în măsura în care acestea ar fi intervenit în intervalul de timp scurs de la momentul rămânerii definitive a încheierii privind penalitățile pentru fiecare zi de întârziere și momentul promovării acțiunii privind stabilirea sumei finale cu titlu de despăgubire, respectiv în intervalul de timp pentru care se solicită stabilirea sumei definitive cu titlu de penalitate. ... 35. S-a avut în vedere totodată că, în actuala reglementare, legiuitorul a permis înlăturarea sau reducerea penalităților, pe calea contestației la executare, în condițiile art. 906 alin. (5) din Codul de procedură civilă, prevăzând și posibilitatea solicitării succesive a sumei definitive datorate cu acest titlu. ... 36. De asemenea, s-a subliniat că încheierea pronunțată în condițiile art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă se bucură de autoritate de lucru judecat provizorie doar în ceea ce îl privește pe debitor, deoarece în cazul acestuia legiuitorul a prevăzut în mod expres la alin. (5) că, dacă execută obligația prevăzută în titlul executoriu, poate solicita reducerea sau înlăturarea sumei stabilite cu titlu de penalități pe calea contestației la executare, dovedind existența unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării. ... 37. Pornind însă de la natura juridică a penalităților, scopul reglementării lor, precum și asigurarea realizării efective a dreptului creditorului înscris în titlul executoriu, în corelare cu art. 1.516,art. 1.527 din Codul civil și art. 906 alin. (7) din Codul de procedură civilă, s-ar putea însă pune problema dacă instanța de judecată mai poate fixa suma definitivă pentru fiecare termen de 3 luni în care obligația nu a fost îndeplinită în situația în care, la momentul promovării cererii întemeiate pe dispozițiile art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă (stabilirea sumei definitive pentru neîndeplinirea obligației de a face intuitu personae stabilite printr-un titlu executoriu), obligația nu era îndeplinită și nici în intervalul celor 3 luni pentru care se solicită stabilirea sumei definitive cu titlu de penalitate, însă ulterior, în timpul litigiului, a fost îndeplinită. ... 38. Fiind un mijloc de constrângere a debitorului pentru ducerea la îndeplinire a unei obligații, se poate trage concluzia că, odată atinsă finalitatea aplicării de penalități, respectiv odată îndeplinită obligația, nu se justifică aplicarea în continuare de penalități, întrucât a recurge la aplicarea mijlocului de constrângere după îndeplinirea obligației contravine însuși scopului pentru care este reglementat acest remediu procesual. ... 39. Rațiunile pentru care legiuitorul a permis o sporire a patrimoniului creditorului cu valoarea penalităților, legate de efortul de a impune executarea în natură a obligației principale, încetează din momentul în care fie obligația s-a executat, fie o astfel de executare în natură nu mai este previzibilă, acceptându-se transformarea obligației de a face, în mod definitiv, într-o obligație de a da o sumă de bani. ... 40. Prin urmare, a accepta că, deși îndeplinită obligația din titlul executoriu, creditorul poate obține aplicarea de penalități, fie în etapa inițială, ca sumă pe zi de întârziere, fie în etapa finală, ca sumă definitivă, presupune transformarea naturii juridice a penalităților din mijloc de constrângere pentru o obligație neexecutată în daune-interese pentru o obligație executată cu întârziere, ceea ce nu poate fi primit. ... 41. În consecință, având în vedere că, mai înainte de fixarea sumei definitive cu titlu de penalități, obligația din titlul executoriu a fost îndeplinită, nu se mai poate recurge la mijlocul de constrângere al penalităților, obligația fiind executată (întârzierea în executarea obligației deschizând creditorului alte căi procesuale, în măsura în care această întârziere este cauzatoare de prejudicii). ... 42. Sub acest aspect, s-a arătat că pot fi avute în vedere cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 16 din 6 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 13 aprilie 2017, în paragrafele 71-76. ... ...