Decizia ÎCCJ nr. 30/2023 (HP)Punctul VIII

ÎCCJ · hotărâre prealabilă · 24.04.2023 · dosar 2.754/1/2022
Punctul VIII
VIII. Opinia specialiștilor consultați 62. Facultatea de Drept a Universității de Vest din Timișoara a apreciat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, considerând textele de lege a căror lămurire se cere ca fiind clare și fără echivoc, iar prima chestiune de drept ca nemaifiind nouă, deoarece face obiectul a două dosare aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, tot pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, respectiv Dosarul nr. 2.748/1/2022 - care se referă la corelarea art. 24 alin. (3) și (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, cu art. 906 din Codul de procedură civilă - și Dosarul nr. 2.637/1/2022. ... 63. În măsura depășirii chestiunii admisibilității, pe fondul sesizării, cu privire la prima întrebare specialiștii aceleiași facultăți au exprimat două opinii: prima, în sensul că se poate stabili suma definitivă cu titlu de penalități, în măsura în care debitorul și-a executat obligația ulterior împlinirii termenului de 3 luni, iar a doua, pornind de la rolul eminamente constrângător, iar nu punitiv al penalităților de întârziere, în sensul că într-o situație de genul celei deduse analizei instanței de trimitere, cererea creditorului de a i se fixa suma definitivă cu titlu de penalități ar trebui respinsă ca rămasă fără interes. ... 64. Și în privința celei de-a doua întrebări s-au exprimat două opinii: astfel, una dintre abordări este cea potrivit căreia motivele temeinice care au condus la neexecutarea obligației de a face sau de a nu face intuitu personae ar putea fi verificate direct în cadrul litigiului purtat asupra sumei finale acordate cu titlu de penalitate, deoarece instanța este datoare să evalueze situația de fapt în concret pentru a se pronunța asupra sumei pe care o va fixa cu titlu de penalitate definitivă; în cealaltă opinie, s-a considerat că instanța de executare se pronunță, în cadrul procedurii reglementate de art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă, numai cu privire la stabilirea sumei definitive a penalității, întrucât cenzurarea penalității, în sensul înlăturării sau reducerii ei, se face numai în condițiile art. 906 alin. (5) din Codul de procedură civilă, prin formularea unei contestații la executare de către debitor, o interpretare în sens contrar fiind de natură să golească de conținut art. 906 alin. (5) din cod, care îi conferă debitorului posibilitatea să se apere prin formularea contestației la executare în cazul în care creditorul va începe executarea silită împotriva acestuia pentru plata sumei definitive a penalităților, în baza titlului executoriu reprezentat de încheierea de stabilire a acestor penalități. ... 65. Facultatea de Drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași a formulat o opinie juridică în sensul că instanța de judecată va fixa suma datorată de debitor cu titlul de penalități, prin încheiere dată în temeiul art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă, chiar dacă la momentul pronunțării acestei încheieri obligația era executată, însă după expirarea termenului de 3 luni prevăzut de textul de lege. ... 66. De asemenea, s-a apreciat că o eventuală reducere sau înlăturare a penalității poate fi obținută numai pe calea contestației la executare, în condițiile art. 906 alin. (5) din Codul de procedură civilă. ... 67. Opinia juridică transmisă de Institutul Național al Magistraturii este în sensul că executarea obligației care implică faptul personal al debitorului, ulterior împlinirii termenului de 3 luni și sesizării instanței de executare, constituie un impediment pentru fixarea penalităților reglementate de art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă. ... 68. În sprijinul acestei opinii s-a arătat că scopul executării silite constă în realizarea creanței recunoscute prin titlul executoriu, iar rolul procedurii reglementate de art. 906 din Codul de procedură civilă este unul cominatoriu, de constrângere a debitorului în vederea determinării acestuia să execute obligația care implică faptul său personal, funcția punitivă a penalităților fiind una derivată din cea cominatorie și atașată acesteia. ... 69. S-a arătat că soluția instanței de respingere a cererii de fixare a penalităților în cazul executării obligației nu este condiționată de invocarea de către debitor a unui motiv temeinic care să justifice neconformarea sa titlului executoriu, un astfel de motiv devenind relevant numai dacă executarea obligației are loc ulterior fixării penalităților. ... ...
Sursa oficială ↗