Decizia CCR nr. 347/2014Paragraful 46

34. Reluând aceleaşi argumente, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Decizia din 7 februarie 2012, pronunţată în Cauza Frimu şi alţii contra României, a statuat că statele părţi la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens că, dată fiind cunoaşterea directă a propriei societăţi şi a nevoilor sale, autorităţile naţionale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile şi veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepţia cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil.