Decizia CCR nr. 349/2014Punctul 34

34. Referitor la critica potrivit căreia procedura reglementată prin textul de lege în interpretarea dată de instanța supremă contravine art. 21 alin. (3) din Constituție, astfel cum este interpretat prin prisma art. 6 din Convenție, prin aceea că nu asigură realizarea efectivă a dreptului la un proces echitabil de vreme ce părțile nu sunt ascultate anterior încuviințării probei și nu asigură o examinare a cauzei în mod echitabil, valorificarea dreptului de informare și control al gestiunii unui acționar minoritar rămâne irealizabil, Curtea reține că aceste susțineri nu sunt întemeiate. Astfel, procedura instituită prin art. 136 din Legea nr. 31/1990 este o procedură necontencioasă, în această etapă instanța competentă verifică doar îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de textul legal, iar competența de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești îi revine legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție. De asemenea, potrivit Codului de procedură civilă, cererea necontencioasă trebuie să fie însoțită de înscrisurile pe care se sprijină. Mai departe, faptul că prin procedura stabilită prin Cartea a III-a a Codului de procedură civilă legiuitorul a prevăzut calea de atac a apelului (recurs în vechea reglementare), care, de altfel, poate fi declarat de orice persoană interesată, inclusiv de terți, chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea cererii, este de natură a da expresie dreptului la un proces echitabil. De altfel, accesul la structurile judecătorești și la mijloacele procedurale, inclusiv la căile de atac, se face cu respectarea regulilor de competență și procedură de judecată stabilite de lege. ...