Decizia CCR nr. 349/2014Punctul 4

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că art. 136 alin. (1) din lege, interpretat în sensul că instanța de judecată se dezînvestește după desemnarea experților, stabilirea obiectivelor, a onorariului experților și a modalității de plată, pronunțând, în procedură necontencioasă, o încheiere susceptibilă de recurs, conform art. 336 din Codul de procedură civilă din 1865, încalcă finalitatea procedurii care constă în asigurarea dreptului de control și informare al acționarilor minoritari, afectând astfel dreptul de acces la justiție consacrat de art. 21 din Constituție. În consecință, se susține că procedura prevăzută de art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 poate fi compatibilă cu acest text constituțional, dacă ar avea, de fapt, un caracter contencios, și nu unul necontencios. De aceea, arată că, pentru a da eficiență procedurii instituite de art. 136 din Legea nr. 31/1990, instanța are obligația să amâne judecata cererii până la depunerea raportului de expertiză de gestiune, să soluționeze eventualele obiecțiuni formulate la acesta, iar apoi să constate efectuat raportul de expertiză, să dispună comunicarea lui persoanelor îndreptățite, să stabilească onorariul expertului și partea care trebuie să-l achite, reclamantul sau pârâtul, în funcție de reaua- ori buna-credință a acestora. În lipsa unei constrângeri procedurale, societatea pârâtă ar putea tergiversa efectuarea expertizei prin nepredarea actelor necesare expertului, fără ca instanța să poată avea control asupra termenului de efectuare a expertizei. Se mai arată că dispoziția legală criticată, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu respectă principiul contradictorialității și dreptul la apărare de vreme ce părțile nu sunt ascultate anterior încuviințării probei și nu asigură o examinare a cauzei în mod echitabil. Prin urmare, valorificarea dreptului de informare și control al gestiunii unui acționar minoritar rămâne irealizabil. Totodată, se susține că se instituie un tratament juridic diferențiat între procedura valabilă în cadrul societăților neadmise la tranzacționare (art. 136 din Legea nr. 31/1990) și cele admise la tranzacționare, care sunt guvernate de Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituție. ...