Decizia CCR nr. 349/2014Punctul 14

14. Curtea Constituțională reține că, anterior pronunțării Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 16 din 17 octombrie 2011, a mai analizat constituționalitatea dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 31/1990, însă din perspectiva altor critici, formulate de societatea pârâtă în litigiul comercial în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, și, cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 68 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 20 martie 2003, a reținut că măsurile dispuse de textul criticat, prin finalitatea lor, concretizată în raportul întocmit de către experții desemnați la cererea acționarilor, vizează situația financiară a societății, care nu are nicio legătură cu terți, eventuali concurenți ai societății. De asemenea, prin Decizia nr. 162 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 19 aprilie 2011, Curtea a respins excepția și a reținut că "textul criticat [...] reprezintă o protecție oferită acționarilor minoritari în raport cu cei majoritari, fără a fi încălcat principiul constituțional al libertății economice". De asemenea, Curtea a constatat că acesta este "expresia dreptului acționarilor minoritari de control asupra gestiunii societății, precum și a dreptului acestora la informare. Cererea formulată de către acționarii minoritari trebuie să vizeze acte de gestiune concrete, care trebuie precizate în mod suficient de clar de către aceștia, numai asupra acestora instanța putând încuviința efectuarea expertizei. Mai mult, dacă cererea a fost făcută cu rea-credință, onorariile experților vor fi suportate de chiar acționarii care au solicitat desemnarea acestora". În final, Curtea a stabilit că "împotriva încheierii prin care instanța desemnează unul sau mai mulți experți se poate formula recurs de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea pricinii, potrivit art. 336 din Codul de procedură civilă". ...