Decizia CCR nr. 349/2014Punctul 27

27. De asemenea, chiar dacă alin. (2) al art. 136 din Legea nr. 31/1990 statuează că onorariile experților vor fi suportate de societate, cu excepția cazurilor în care sesizarea a fost făcută cu rea-credință, nu înseamnă că instanța inițial învestită ar avea obligația, în lipsa oricărui text de lege, să intervină în continuare în acest diferend pentru a obliga partea adversă să plătească onorariul de expert, dar și pentru a obliga societatea să permită accesul acestuia și de a-i pune la dispoziție toate documentele necesare întocmirii lucrării de specialitate, toate aceste obligații rezultând în mod implicit din conținutul hotărârii menționate. De altfel, Curtea reține că, în ceea ce privește reaua-credință, societatea pârâtă este citată și datorită faptului că în sarcina sa se stabilește suportarea onorariilor experților. Societatea poate refuza plata onorariului dovedind că sesizarea a fost făcută cu rea-credință. De asemenea, societatea, ulterior întocmirii raportului de expertiză de gestiune, poate formula o acțiune pentru daunele create de verificări și pentru plata nejustificată a onorariului experților contra acționarilor care au declanșat controlul cu rea-credință. ...