Decizia CCR nr. 329/2014Paragraful 18

14. Autorii excepţiei susţin, totodată, că prevederile art. 1 alin. (2) şi cele cuprinse în capitolul III din Legea nr. 165/2013 încalcă şi dispoziţiile art. 20 din Constituţie, conform cărora, dacă există neconcordanţă între pactele şi tratatele privind drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale. Se face trimitere, în acest sens, la Hotărârea-pilot a Curţii Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, prin care instanţa europeană, condamnând statul român, a reţinut ineficienţa mecanismului de despăgubire sau de restituire, constatând că se impune implementarea unor măsuri generale care să permită realizarea efectivă şi rapidă a dreptului urmărit; s-a subliniat, cu această ocazie, necesitatea implementării unor proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi necesitatea adoptării unor reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubire o previzibilitate sporită. Or, în opinia autorilor excepţiei, prevederile Legii nr. 165/2013 prin care se stabileşte ca singură măsură reparatorie în echivalent compensarea prin puncte nu sunt de natură a complini lipsurile Legii nr. 10/2001, evidenţiate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Procedura neclară şi îndelungată prin care pot fi valorificate punctele compensatorii nu este de natură să ofere o soluţie eficientă, simplificată şi clară, aşa cum a fost sugerată de Curtea Europeană.