Decizia CCR nr. 301/2014Paragraful 34

21. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că acestea - atât în vechea, cât şi în noua redactare - se referă la măsuri de finalizare a procesului de restituire, în natură sau echivalent, diferenţa dintre aceste două forme de redactare ale normei juridice fiind esenţială, constând în introducerea unor modalităţi suplimentare de reparaţie prin echivalent, şi anume compensarea cu bunuri, conform Legii nr. 10/2001, precum şi măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi de Legea nr. 1/2000. Având de stabilit incidenţa în cauză a acestor norme - în forma lor iniţială, Curtea constată că, reglementând măsurile de finalizare ale procesului de restituire, acestea nu au fost aplicate în litigiu în forma supusă controlului de constituţionalitate şi deci nu au produs efecte juridice. Cercetând stadiul procesual al prezentei cauze în care excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată, Curtea observă că aceasta se află, la momentul pronunţării deciziei de faţă, în faza de rejudecare a apelului după casare cu trimitere, obiectul cererii de chemare în judecată introduse din anul 2008 vizând stabilirea modalităţii de compensare (prin acordarea de bunuri sau prin echivalent, în bani) pentru un imobil teren imposibil de restituit în natură şi a unui imobil construcţie demolată. În acest context şi având în vedere că dispoziţiile art. 1 alin. (2) din lege au fost modificate în sensul mai sus arătat la scurtă vreme după invocarea excepţiei, rezultă, aşadar, că producătoare de efecte juridice nu pot fi decât dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 în noua lor redactare, ca urmare a modificării legislative intervenite prin art. I pct. 1 din Legea nr. 368/2013, act normativ ce a intrat în vigoare, potrivit art. 78 din Constituţie, în data de 24 decembrie 2013. În concluzie, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 368/2013, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, deoarece acestea nu au incidenţă (în această redactare) în cauza în care a fost invocată excepţia, în sensul producerii de efecte juridice.