Decizia CCR nr. 302/2014Paragraful 37

23. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din lege, Curtea reţine că acestea sunt criticate prin raportare la forma lor iniţială, înainte însă de a-şi produce efectele juridice în cauză în acea redactare. Aceasta deoarece la momentul pronunţării sentinţei instanţei de fond, favorabilă autorului excepţiei, dar ulterior recurată de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, aceste norme juridice nu făceau parte din fondul activ al legislaţiei, legislaţia în materie fiind guvernată de Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Dispoziţiile art. 1 alin. (2) din lege au activat, în redactarea lor iniţială, în perioada dintre intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, respectiv 20 mai 2013, şi intrarea în vigoare a Legii nr. 368/2013, respectiv 24 decembrie 2013. Or, în acest interval de timp, instanţa de judecată nu a pronunţat o hotărâre care să se întemeieze pe acest text, deci acesta nu şi-a produs, în cauza de faţă, efectele juridice. Dispoziţiile art. 1 alin. (2) au fost modificate tocmai în sensul criticilor de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei, astfel că, într-o eventuală cale extraordinară de atac, acesta va fi aplicat în noua sa redactare, care satisface nemulţumirile autorului excepţiei. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.