Decizia CCR nr. 315/2014Paragraful 10

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, invocă faptul că diferenţa de salarizare decurge din dispoziţiile de lege distincte care au guvernat stabilirea drepturilor salariale anterior datei de 1 ianuarie 2011 şi ulterior acestei date, în cazul său, la stabilirea drepturilor salariale fiind avută în vedere indemnizaţia de încadrare brută lunară de la data de 1 ianuarie 2011 la care s-a făcut aplicarea art. 1 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată prin Legea nr. 182/2012. Contestând - în conformitate cu art. 30 din Legea nr. 284/2010 - ordinul de stabilire a drepturilor salariale, i s-a comunicat faptul că regimul de acordare a tranşelor de vechime în funcţie şi în muncă este diferit în aplicarea Legii nr. 330/2009, respectiv a Legii nr. 284/2010. Or, susţine autorul excepţiei, este neîndoielnic faptul că cele două legi cuprind prevederi distincte referitoare la trecerea în tranşe superioare de vechime în muncă şi în funcţie, însă aceste reglementări distincte au avut ca şi consecinţă diferenţierea de tratament salarial între persoane care îndeplinesc aceeaşi funcţie, au aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie şi au fost încadrate în temeiul aceleiaşi legi, şi anume Legea nr. 92/1992, împrejurare ce reprezintă o discriminare incompatibilă cu dispoziţiile art. 16 şi art. 53 din Constituţie şi cu prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.