Decizia CCR nr. 308/2014Paragraful 12

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, încălcarea principiului egalităţii cetăţenilor în drepturi, deoarece art. 74 alin. (5) din Legea nr. 53/2003 exclude salariaţii din instituţiile şi autorităţile publice de la beneficiile aplicabile celorlalte categorii de angajaţi, cuprinse la art. 68-73 din aceeaşi lege, referitoare la anumite măsuri de protecţie socială luate cu prilejul concedierilor colective. Aceste măsuri vizează, în principiu, obligaţii ale angajatorul de a-i informa pe salariaţi cu privire la măsura concedierii colective şi de a purta discuţii sau negocieri cu aceştia sau prin intermediul sindicatului cu rolul de a găsi soluţii de natură să evite sau să atenueze consecinţele negative ale concedierii colective (cum ar fi sprijinul pentru recalificare sau reconversie profesională şi compensaţiile ce urmează a fi acordate). Normele de lege criticate vin în contradicţie, în opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, şi cu prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, deoarece înlătură dreptul persoanelor astfel concediate la măsuri de protecţie socială, iar prin faptul că restricţiile/restrângerile criticate nu sunt justificate sub aspectul necesităţii lor într-o societate democratică şi nici nu sunt proporţionale, dispoziţiile art. 74 alin. (5) din lege încalcă şi prevederile art. 1 alin. (5) şi ale art. 53 din Legea fundamentală.