Decizia CCR nr. 289/2014Paragraful 8

6. De asemenea, afirmă că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013, coroborate cu cele ale capitolului III din aceeaşi lege, aplicabile speţei, instituie noi reglementări privind momentul şi modalitatea stabilirii despăgubirilor, iar prin sintagma "se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor" nu fac decât să stabilească o altă procedură, care la momentul introducerii cererii de chemare în judecată nu exista. Totodată, susţin că o hotărâre judecătorească odată intrată în puterea lucrului judecat nu poate fi reformată decât în condiţiile strict şi limitativ prevăzute de lege, principiul securităţii raporturilor juridice impunând respectarea întocmai a celor dispuse de instanţa de judecată, în caz contrar actul administrat fiind lipsit de finalitate, ideea de dreptate devenind astfel iluzorie. Pe cale de consecinţă, ordinea juridică internă a statului ar deveni iluzorie dacă s-ar permite ca o decizie judiciară definitivă şi obligatorie să devină inoperantă.