Decizia CCR nr. 283/2014Paragraful 37

36. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 75 alin. (4) din lege, Guvernul remarcă faptul că acestea au ca scop să corecteze regimul instituit de Legea nr. 85/2006 în privinţa creanţelor curente. Astfel, potrivit reglementării în vigoare, plata creanţelor curente se efectuează conform documentelor din care rezultă, fără însă a se institui o sancţiune expresă pentru neachitarea acestora. Contrar celor invocate de autorii obiecţiei, textul art. 75 alin. (4) din lege nu dă posibilitatea titularului creanţei curente "de a decide singur intrarea în faliment a debitorului", ci textul prevede că această categorie de creditori, în caz de neplată a creanţelor lor în termen de 60 de zile de la data luării măsurii de către administratorul judiciar sau a hotărârii instanţei de judecată, are doar dreptul de a formula o cerere privind deschiderea procedurii de faliment a debitorului, cerere care este supusă spre soluţionare judecătorului-sindic, acesta fiind cel care analizează situaţia concretă a evoluţiei procedurii şi dacă se impune sau nu intrarea în faliment.